„La Pietà du Kosovo”. O fotografie cât o istorie

mart. 13th, 2021 | By | Category: Postcard

Ryvije Elshani-Dina, aflată în centrul fotografiei urlând de durere pentru fratele ei Nasimi, ucis de poliția sârbă în 1990, s-a stins din viaţă. Momentul tulburător al acelor ani a fost surprins de fotojurnalistul francez Georges Mérillon într-o imagine emoţionantă, cunoscută în întreaga lume sub denumirea de Pietà din Kosovo.

În 1990, Georges Mérillon a plecat ca reporter de război în Kosovo. Aici, în timpul conflictelor dramatice, surprinde priveghiul familiei Elshani la catafalcul tânărului  Nasimi, protestatar şi erou în lupta pentru independenţă. Acest instantaneu plin de durere ce înfăţişează doliul şi funeraliile tipice Peninsulei Balcanice a devenit unul dintre simbolurile pentru eternitate al războaielor sângeroase. Cu fotografia sa impresionantă, asemănătoare unei picturi renascentiste, făcută în localitatea Nagavc, la 28 ianuarie 1990, Georges Mérillon a câştigat premiul World Press Photo, în 1991. Ea spune povestea unei familii care reflectă istoria unei ţări întregi.

În reportajul produs de Mérillon pentru revista Time, acesta scrie: „După ce președintele sârb Slobodan Milošević a abolit statutul autonom al acestei provincii Iugoslavia, au existat zeci de proteste și decese în fiecare zi. AFP (Agence France-Presse, cea mai veche agenție de știri din lume și una dintre cele mai mari, fondată în anul 1835 de către Charles-Louis Havas, părintele jurnalismului global, n.n.) a relalat despre aceste conflicte în regiune, timp de câteva zile, dar informațiile au fost slab receptate. Puțină lume a știut atunci să localizeze Kosovo pe o hartă a Europei”, explică Georges Mérillon, care privește înapoi la fotografia sa funerară, redenumită ulterior La Pietà du Kosovo.

 

Fotograful Georges Mérillon era de două zile la Prishtina, capitala Kosovo, unde se afla un mic grup de jurnaliști străini. În dimineața zilei de 28 ianuarie, au aflat despre ambuscadă: „Cu ajutorul unui jurnalist kosovar, a fost organizat un convoi pentru a ajunge împreună acolo. În ciuda blocajelor armatei sârbe și a mai multor ocoliri, după câteva ore am reușit să ajungem în satul Nagavc. Sătenii se adunaseră într-o piață. Au fost surprinși la început să ne vadă, dar foarte curând au vrut să ne arate ce se întâmplase cu unul dintre ei și ne-au dus la casa familiei Elshani. Lângă capul tânărului Nasimi Elshani, era Sabrié, mama lui. În dreapta imaginii, privirea fixă ​​a surorii mai mici a lui Nasimi, Aferdita, 16 ani. În centru, cealaltă soră, Ryvije, zguduită de durere. Jos, la poalele sicriului, în afara cadrului, stătea soția decedatului, ținându-l în brațe pe fiul lor de trei luni. Cu o zi înainte, Nasimi Elshani mersese la un miting împotriva guvernului iugoslav, la Rahovec, cu prietenii săi. Au fost pândiți de poliția lui Milošević, care a tras fără avertisment. Au fost ucişi 32 de bărbaţi. Potrivit unui ritual funerar kosovar, jelitul şi priveghiul durează 48 de ore. Am rămas cu aceste femei câteva minute, o oră în sat și apoi a trebuit să ieșim din nou în stradă pentru a ajunge la Prishtina”. Fotografia lui Mérillon a fost publicată pentru prima dată în Express, pe o jumătate de pagină, apoi câteva luni mai târziu, în Figaro, fără a aminti contextul geopolitic al fotografiei. Imaginea este apoi larg distribuită în întreaga lume. Un membru al familiei Elshani care locuiește în Elveția l-a contactat pe Mérillon pentru a-i solicita un print, pentru cei apropiați. „Am aflat mai târziu că fotografia fusese atârnată pe unul dintre pereții casei familiei. De asemenea, a fost reprodusă de separatiștii kosovari în postere politice”. În 1999, Mérillon s-a întors în Kosovo cu trupele coaliției internaționale: „Am vrut să știu ce s-a întâmplat cu aceste femei. După câteva zile de investigații, am găsit-o în cele din urmă pe una dintre surorile lui Nasimi, Aferdita, care rămăsese în Kosovo. Toți erau în viață și refugiați în Albania. Am așteptat întoarcerea lor și am putut asista la reunirea familiei. Fosta  cameră unde am realizat fotografia era în ruină. Stând împreună, le-am mărturisit gândurile mele de atunci, din ianuarie 1990: Sunt gata să intru în prima cameră. Toți bărbații din familie stau pe podea, înconjurați de vecini și prieteni. Apoi intru într-o a doua cameră. Corpul lui Nasimi Elshani întins pe pământ. Există numai femei în jur. Aud doar bocete. Cameramanul a venit cu mine și a aprins lumina. Proiectorul se oprește în cele din urmă și continuu să fotografiez. Lumina este slabă și intră în cameră printr-o singură fereastră. O ceață groasă se formează în fereastră și împrăștie o lumină ciudată…”

Această fotografie este imaginea-simbol a unui deceniu de violență și război în fosta Iugoslavie, care a zguduit opinia publică internaţională în anii ’90.

 

Maria Dobrescu

 

Număr de vizualizări :500


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro