Scrisoteca 16, invitat: Adi G. Secară

feb. 16th, 2021 | By | Category: Postcard

Când bați palma cu intimitatea ta și a lucrurilor tale, când te așezi comod în tine însuți și îți îngădui condiția și ființa de scris, doar atunci, numai atunci poți să lași lumii un semn. Semnul tău. 

Derulăm aici filmul scrisului tău ca personaj principal.

Cărți publicate:

1.”Versus.Viaţa şi alte vicii”, Ed.Axa, Botoşani, 2001.

Manuscrisul volumului a fost premiat la Concursul Naţional “Porni Luceafărul…”, Ediţia 2000.

2.”de veghe şi de slăbiciune în mintea lui secară”, Ed. Opera Magna, Iaşi, 2006.Volum premiat de către Societatea Scriitorilor Costache Negri, fiind considerat cea mai bună carte de poezie a anului editorial 2006-2007.Volum nominalizat la Premiile U.S.R. filiala Galaţi-Brăila, ediţia 2007.

3.“eliotulaproapepustiit” (poem), Ed.Napoca Star, 2008.

4.”Scriitori gălăţeni pe înţelesul tuturor”, I, Ed.Axis Libri, Galaţi, 2009.

5.”anonimul gălăţean” (poeme), Ed.Napoca Star, 2011, Premiul Festivalului Antares.

6.”Meine Maud, noaptea nimănui”, Ed.Napoca Star, 2012.

7.Piesa scurtă de teatru „Copilul din noi” apare în antologia festivalului concurs „Mihail Sorbul”, „16 piese într-un act”, 2014.

8.”eu, henric al ∞-lea & muzele decapitate”, Ed.Eikon, Bucureşti, 2015.

9.”Sabia de smochin – gazelurile imaginare ale lui Sarî Saltuk Baba, în traducerea la fel de imaginară a lui Adi G. Secară – Halibey”, în antologia „Uni-Versuri”, Ed. Axis libri, Galaţi, 2016.

10. ”Poarta turcească”, poeme, Ed. DL, Bucureşti, 2017.

11.”Nebuna din Ilion sau Numele Hellenei, a doua farsă (mito-)logică”, piesă într-un act, apare în întregime în numărul 48 al revistei „Tecuciul literar-artistic”, 2018.

12.”Türk kapisi”, poeme, UKID, Istanbul (în limba turcă), 2018.

13.”Pirapitinga”, roman experimental, Brumar, Timişoara, 2018. (Subtitlu: Hector la vernisaje – Thriller estetic) . În cadrul proiectului IV Romane, realizat împreună cu scriitorii Octavian Miclescu, Tudor Neacșu și Andrei Velea, în parteneriat cu librăriile Donaris și Humanitas Galați, scriitorul și moderatorul Doru Căstăian și fotograful Adrian Mociulschi.

14.”Poet chemând derviş”, ediţie bilingvă, româno-turcă, Ed. Centrului Cultural Dunărea de Jos Galaţi, 2018-2019. Ediţia a doua: Ed. InfoRapArt, Galaţi, 2019.

15.”Mica trilogie a eternului efemer”, Galați, Ed. InfoRapArt, 2020.

 

Ideal ar fi să scrii în inimi,

scrierea ta să fie tatuaj, nu epitaf, viață, pe viață să scrii…

 

De ce scrii? Ce reprezintă scrisul pentru tine? 

De ce am scris? De ce scriu? De ce voi scrie? Adică ce re-prezintă scrisul (propriu)? De ce mai cred în scris? Răspunsurile nu pot fi decât mistice sau… birocratice! Implicând o Mistică a Scrisului, cu sau fără divinități! Ontologie, metafizică? Căutarea unor certitudini, apriorica frumusețe, (in)explicabile dorințe, iubiri…

(Anti – sau, mai degrabă, iubindu-l pe Marcel Proust, și unde este iubire este și dorință de cucerire, recucerire sau dialog, dor de dialog) Descoperi sau gândești (scriind sau nu)  că, de fapt, timpul care contează nu există, nu ai de ce să-l cauți sau să-l recauți.

Desigur, poți să-l re-cuprinzi, re-prezinți prin Scriere, cu toate Întâmplările sale, dialogurile, iubirile, dorințele, ororile, platitudinea, ticăloșiile, candorile, inocența sa, poți recăpăta și Spațiile, poți jongla cu spațiile (pluriversul) și timpurile (Timpului), poți crede în Zeul sau Zeița Scrierii, ca și în Absența Scrierii (și cei care doar citesc, rescriu ceea ce au scris alții, crezând că scriu sau chiar scriind)…

Scriind sau atunci când ai scris, poate ai vrut să cucerești doar… Scrierea (Poveștii) sau ai vrut Povestea (poate zeii, unii, sunt dependenți de poveștile/ scrierile oamenilor, acestea sunt drogurile lor sau, mai frumos, iubirile, pasiunile, cafeaua, dulceața, nectarul, ambrozia lor)…

Și poate ajungi la Gândirea Scrierii și fuga, groaza de gândirea Scrierii sau… refugiul în brațele Scrisului sau Scrierii, Zeu-Tată sau Zeiță-Mamă, amant sau amantă, fiecare după credințele lui, poveste-copil, cu toate inocențele posibile, naivități, viclenii, hiclenii, întrebându-te asupra Rostului (scrierii scrierii din interiorul scrierii ș.a.m.d.) labirintic, aproape haotic, ca la o Judecată de Apoi prea puțin organizată, ale cărei reguli se vor limpezi doar când, kafkian, se va da verdictul: Ai scris sau nu ai scris!

Pentru tine, pentru ea, ele, pentru ei, pentru Revoltă, pentru o Mântuire (deloc facilă), pentru a comunica, luminare, întunecare, pentru taine care vor rămâne taine sau nu, degeaba, în zadar, pentru mărturii abstracte sau nu, pentru sălbăticie, domesticire, iarăși sălbăticire, libertate, dreptate, adevăr, minciună, omisiune, poate pentru toate cuvintele din dicționare, cuvintele care vor să intre în dicționare și cele care nu vor o astfel de cinstire sau… prihănire!

Și cîteodată scrii doar pentru că… dor! Și vrei să nu fii doar o cutie neagră…

Unde scrii? Ce semnifică pentru tine locul în care scrii?


Ideal ar fi să scrii în inimi, gânduri, scrierea ta să fie tatuaj, nu epitaf, viață, pe viață să scrii declarație de exil zeului Thanatos… Concret, la vreun laptop sau la vreo tastatură de calculator, pe câte o ciornă, foaie rătăcită sau agendă, căutând (gândindu-te la) o cameră precum cea a Virginei Woolf, de fapt un cuib sau o peșteră cu o cititoare zeiță sau un prieten la fel de înzeit, ori niște prieteni ca în Cavalerii Mesei Rotunde discutând despre sălbăticia și frumusețea singurătății absolute…

Locul în care scriu este dorință de Absolut! Dar acest Absolut zâmbește ca un prunc nou născut, abia liniștit după primul plânset! El nu crede în Scriere! Pentru El scrierile sunt ceva mai puțin decât toate strălucirile stelelor din Univers sau Plurivers! Și noii născuți nu văd prea bine, de fapt nu văd, dar nici orbi nu sunt!

Ce te inspiră oricând?

 

Acest „oricând” este prea firav, prea puțin, este o zeiță care vrea oricât… O zeiță a Nebuniei (Frumuseții), un zeu al Prieteniei (Neobișnuitului Fiecărei Agape, fiecărei Plimbări sau Drumeții magice), Bucuria de a fi întru ei, cu ei, rațional sau nu, Splendoarea Ființei, „eterna strălucire a minții neprihănite”!!!

Inspirația, după cum se observă, poate fi și frivolă, capricioasă, poate veni din senin, de la un alt om, de la un film, de la o frază, un verset, un cântec, poate da iluzia unei certitudini sau poate fi chiar o Certitudine…

Ce te liniștește și te aduce în starea de scris?

Nu mă mai liniștesc multe în ultimul timp sau dacă mă mai liniștesc, atunci nu prea mă mai duc spre starea de scris! Mai degrabă neliniștile și disperările mă hipnotizează și mă trimit la circul paradoxal și sacru  al scrierii…

Ai făcut vreodată terapie ca să te întorci la tine / la scris?

Nu am făcut terapie de acest gen, dar poate ar fi cazul…

Care sunt tabieturile tale poetice / cuvintele compatibile cu scrisul tău?

 

Îmi place să scriu ascultând muzică… Meditând la întrebare, se schițează o… metafizică a Tabieturilor, dacă nu chiar a Tabietului însuși, poate alt nume al Divinității… Scrierea fiind, totuși, acțiune, tabietul (de aici) ar putea fi ceea ce te transpune într-o stare anume, a disponibilității de a scrie, a inspirației care „teleportează” ființa umană întru „ființa care scrie”, adică comunică, încearcă să comunice ceva, ca într-o ședință de spiritism, cu Poezia, cu personajele sale, cu Spiritul… Din nefericire, oare, nu pot spune că am tabieturi… Am fericiri, nervi, oboseli, dureri, chef de îndrăgostiri, chef de citit, de văzut filme, de scris, de trăit teatrul, chef de plăceri, de muncă (dar muncile mele sunt precum cele ale unui Heracles al spiritului, păstrând proporțiile… mitice; birocrația nu prea știe cum să le contabilizeze, să le facă un program, să le controleze cumva!), de pasiuni, de călătorit, nerăbdări de a sta în fața tancurilor, frumuseții, adevărului…

Dacă nu ai fi scris, ce ai fi făcut?

Poate spiritism, poate arte plastice… Alpinism! Explorator! Să fac, adică să fiu… Aș fi căutat animale și femei fantastice, prieteni care ajung pe lună, Marte, Venus și sunt „poeți pe dracu’!”, care îmblânzesc vulpi, stele, imagini, aș fi vrut să fiu Cousteau, să plonjez în apele adânci ale soției mele să văd de ce mă iubește, aș fi vrut să fiu un tată și mai bun, poate și un prieten mai bun, un copil mai bun pentru părinții mei, un frate mai bun, un alt fel de scriitor (să scriu altfel, mai bine, mai mult-ă proză neprozaică)…

Poate mai zen! Mult mai zen! Vegetarian! Agnostic fără rest sau credincios la fel de bun ca un sfânt, adică să pot face minuni! Derviș, al cincilea minaret al Aya Sofia, călugăr budist sau la Athos, eschimos sau… zână, cea mai bună prietenă a lui Tinker Bell! Înger! Frumos, bun! Erou! Cavaler al Mesei Rotunde, don Quijote și Sancho Panza în același timp! Gheișă și samurai! Tot în același timp! Reuel!

Să fi putut face lumea mai bună și mai frumoasă, ca la un concurs de Miss Plurivers! Sic! Să fi făcut curcubeie care să țină mult mai mult!

Proiect inițiat de Florina Zaharia

 

Număr de vizualizări :493


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro