Odată cu începutul toamnei, Institutul Cervates reia difuzarea filmelor online gratuite pe platforma Vimeo, propunându-ne patru filme contemporane, două filme de ficțiune și două documentare, reunite sub formula „Contemporáneos”. Proiecțiile, realizate în colaborare cu Agenția Spaniolă de Cooperare Internațională pentru Dezvoltare (AECID), vor putea fi văzute în versiune originală spaniolă, cu subtitrare în limba engleză, de către toți prietenii Institutului Cervantes pe canalul Vimeo, timp de 48 de ore, începând de la ora 21.00 a fiecărei zile de vineri a lunii. Accesul este liber.
Cele patru filme contemporane programate să ruleze luna aceasta sunt: pe data de 4 septembrie – La mano invisible, în regia lui David Macián (2017), pe data de 11 septembrie – El mar nos mira de lejos, în regia lui Manuel Muñoz Rivas (2017), pe 18 septembrie – Los demás días, în regia lui Carlos Agulló (2017) și, pe 25 septembrie – La Reconquista, în regia lui Jonás Trueba (2016). Patru producții cinematografice semnate de tineri cineaști spanioli, extrem de diferite între ele din punctul de vedere al tematicii și limbajelor folosite, demonstrând încă o dată capacitatea cinematografiei de a ține pasul cu sfera creativă, de a fi în actualitate și de a reprezenta o punte de legătură cu contemporaneitatea.
Primul film din program, ce poate fi vizionat din seara aceasta, începând cu ora 21.00 până duminică, 6 septembrie, la aceeași oră, este La mano invisible, în regia lui David Macián (2017, durata: 80 min.). Fruct al colaborării dintre regizorul David Macián și scriitorul Isaac Rosa, La mano invisible este o peliculă care reflectează asupra diverselor fațete ale capitalismului, fiind în același timp o privire lucidă asupra relațiilor și mediului de lucru în care ne petrecem mare parte din viață. Pe o platformă industrială, lucrători din diverse domenii se întâlnesc zilnic și își desfășoară activitatea cu aparentă normalitate. De cealaltă parte, zeci de spectatori privesc, din întuneric, miraculosul spectacol al muncii. Trailerul filmului: https://vimeo.com/189546183.
Cinematografia spaniolă continuă să aibă o mare și versatilă capacitate de a reprezenta atât realitatea creației autorilor ei, cât și maniera în care societatea articulează acele imaginarii care o narează în cel mai bun mod. Într-un anume fel, cinematografia reprezintă un foarte bun exemplu pentru a înțelege cum societatea își polarizează discursurile și revendică accesul la diverse tipuri de publicuri, pe zi ce trece mai nișate și cu o mare varietate de așteptări în ceea ce privește consumul de filme.
Pe de altă parte, creația cinematografică actuală nu își propune să fie o oglindă a realității, căci continuă să fie o fațetă narativă și de oglindire care generează ficțiuni și discurs propriu, inclusiv în genul documentar; are, însă, fără îndoială, capacitatea de a oferi o perspectivă asupra locului pe care cultura spaniolă – în cazul acesta, creația audio-vizuală spaniolă – îl revendică în contextul în care se manifestă, prezentându-se ca un mod de a înțelege lumea în cadrul acestui mediu de expresie artistică, universal într-o anumită măsură, pe care încă îl reprezintă cinematografia în secolul XXI.
