Violeta Anciu, #respir

dec. 11th, 2017 | By | Category: Postcard

Mie, poezia Violetei Anciu nu-mi place. În viața asta, mie îmi plac cu totul alte lucruri decât poeziile. Nici nu mă încântă poezia Violetei! Doar uneori cântecele mă încântă.

Cu mine, poezia Violetei face cu totul altceva: mă trece strada când nu am nevoie!

Îmi schimbă macazurile trenurilor și tramvaielor cu care călătoresc de plăcere. și mă trezesc acolo unde ea, poetul, a vrut să mă aducă și să-mi spună ceva foarte important, la o cafea. Sentințe și situări aproximative, dar asumate, față de adevăr sunt versurile din cartea aceasta a Violetei Anciu.

Poezia nu are sex, deci cu “alte mașini și-un fotograf amator“ Violeta nu a intenționat să mă seducă. Ci doar să-i pună în față maimuței care sunt, acea oglindă care-o arată bărbat sau femeie.

Cartea Violetei nu mi-a plăcut, ci m-a omenit. Sunt acolo câteva versuri care mă ajută să duc la un capăt ziua de azi, să respir ziua de mâine, să nu mor poimâine, pentru că s-ar putea să mă amuz copios răspoimâine.

Mă simt foarte bine când Violeta Anciu mă trece strada fără să i-o cer și îmi schimbă viața! Chiar îmi place! Fiindcă, de multe ori, am auzit-o cum, însingurată, cântă la semafor…
Ciprian Chirvasiu

Număr de vizualizări :1018


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro