Nu ştiu câţi l-au citit pe jurnalistul Sorin Iordache. Nu ştiu câţi l-au cunoscut pe revoluţionarul Sorin Iordache. Nu ştiu câţi au înţeles şi înţeleg că Sorin Iordache a fost rănit la Revoluţia din 1989 şi mutilat pe viaţă, din toate punctele de vedere, fizic şi psihic. Puţini îşi explică de ce Sorin Iordache a fost părăsit de soţie, de alte femei şi de foarte mulţi prieteni, mai apropiaţi sau îndepărtaţi. Handicapul (sau handicapurile) nu ţine loc de alte explicaţii.
Luptătorul Sorin Iordache pentru democraţie şi adevăr s-a stins din viaţă miercuri, 19 aprilie 2017, la Municipal, actualul Spital Universitar de Urgenţă din Bucureşti. Nici nu ştiu dacă a trecut pragul celor 50 de ani de viaţă. Însă ştiu că la ora când scriu aceste rânduri, după cinci zile de la deces, trupul neînsufleţit al lui Sorin Iordache nu a fost ridicat de la morga unităţii sanitare… Pentru că nu are pe nimeni!
Asociaţia Revoluţionarilor a fost anunţată, dar, probabil, din cauza atâtor membri, care au luptat privind de la ferestre şi balcoane, umplându-se de bani şi alte privilegii, n-a dat niciun răspuns. Alte fundaţii şi asociaţii preferă în cotinuare să îngroape câinii şi pisicile cu onoruri militare.
Posibil ca de mâine, trupul lui Sorin Iordache – ziaristul, revoluţionarul, nenorocitul, alcoolicul, cârcotaşul, fumătorul, bezmeticul, aşa cum sunt etichetaţi toţi cei care au luptat şi luptă pentru dreptate şi valoare –, să fie transferat la morga Universităţii de Medicină. Pentru disecţie. Aşa scrie în lege. Studenţii vor avea ocazia să vadă cum arată măruntaiele unui adevărat revoluţionar.
Sorin Iordache a lucrat la TVR, Curierul, Evenimentul zilei, Adevărul.
Alexandru Calmâcu
