Vineri, 8 aprilie 2016, la orele 18.00, în Noua Galerie a Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneţia, va avea loc vernisajul expoziţiei „Trup, zidire, timp” aparţinând reputatului artist vizual Ştefan Râmniceanu. În cadrul seratei, artistul român va fi prezentat de prof. Grigore Arbore Popescu, istoric de artă şi Senior Researcher la Consiglio Nazionale delle Ricerche/ISMAR di Venezia.
«Un reprezentant strălucit al „noului val” care, după 1989, a debordat cu energie în arta română şi europeană, după o lungă pregătire în umbra atelierelor proprii a confruntării cu problematicile tehnico-artistice şi umane ale reprezentării şi sensurilor demersului creator, este Ştefan Râmniceanu. Îndârjirea sa în depăşirea limitelor expresive ale unui singur gen şi naturala sa curiozitate culturală l-au pus în situaţia de a-şi identifica modalităţile cele mai potrivite de configurare plastică a propriilor idei în experienţele cele mai înnoitoare, atât sub aspect ideatic cât şi sub aspect lexical, din toate disciplinele artistice. In tot ceea ce a creat după 1990, după momentul contactului, la fata locului, cu acel imens şi vulcanic atelier de elaborare a ideilor artistice care este Parisul, Ştefan Râmniceanu s-a dovedit a fi artist de extraordinară versatilitate tehnică, capabil să convertească stileme spectaculoase şi deja cunoscute în expresii proprii, cu o încărcătură emoţională redefinită şi o semnificaţie simbolică individualizată. Această dexteritate îşi are originile în acel mod sui-generis de abordare a suprafeţiei picturale întrevăzut de mine încă din anii de început ai artei. Mod pe care nu-l pot defini – acum ca şi atunci, în anii ’80 – decât ca „tehnică a straturilor suprapuse şi a sensurilor stratificate”. Pictura foarte tânărului Râmniceanu era atunci carnală, făcută dintr-o materie pulsatorie, care se impunea ca prezenţă în devenire şi nu ca formă statică, care își punea în evidență capacitatea de a se metamorfoza sugerând astfel posibilitățile intrinseci de comunicare ale unui proces în evoluție şi nu doar semnalarea unei stări. De mai multă vreme Râmniceanu nu mai este doar un pictor şi nici măcar un „artist vizual”: este un creator poliedric care ne oferă o versiune modernă proprie a frământărilor născute în contextul efortului de a orienta dialogul cu sine în interiorul dialogului între arte, de a se regăsi în mijlocul formelor artistice precum în mijlocul formelor de bază ale vieții.»(cf. Grigore Arbore Popescu)
Ștefan Râmniceanu s-a născut la 15 august 1954 în România, la Ploiești. Trăiește și lucrează la Paris și București. S-a format în anii ’80 drept unul dintre exponenţii generaţiei care a transformat radical arta experimentală românească. Cei 26 de ani de activitate la Paris, unde a fost deosebit de preţuit şi unde s-a impus, îşi spun cuvântul. Operele sale figurează în importante colecţii private. Exilul i-a dat dreptul de a crea şi de a fi liber. S-a întors triumfător, uimind cu creaţiile sale lumea iubitorilor de artă din România, prin retrospectiva de la Palatul Brâncovenesc Mogoşoaia, intitulată Urme, dar şi prin fabuloasa expoziţie din Atelierul-Muzeu.
Expoziţia, care cuprinde circa 15 lucrări de-ale artistului realizate în diferite tehnici va fi însoţită de proiecţia filmului „Muzeon: Ştefan Râmniceanu” în regia lui Laurenţiu Damian, este organizată de Institutul Român de Cultură și Cercetare Umanistică de la Veneţia, cu sprijinul Institutului Cultural Român şi va fi deschisă până în data de 27 aprilie 2016, între orele 16.00‒19.00, în spaţiile Noii Galerii a Institutului Român de la Veneţia, Cannaregio 2215 – 30121 Veneţia. Intrarea este liberă.
