În Colecţia HIMALAYA a editurii Herald a apărut volumul ”Cartea tibetană a vieţii şi a morţii”, de Sogyal Rinpoche. Traducător: Walter Fotescu.
„În această carte de actualitate (Cartea tibetană a vieţii şi a morţii), Sogyal Rinpoche se concentrează asupra felului cum trebuie înţeleasă adevărata semnificaţie a vieţii, cum să acceptăm moartea şi cum să-i ajutăm pe muribunzi şi pe cei morţi. Moartea este o parte naturală a vieţii cu care toţi va trebui să ne confruntăm, mai devreme sau mai târziu. După părerea mea, există două moduri în care o putem aborda cât timp suntem în viaţă. Putem opta fie s-o ignorăm, fie să înfruntăm perspectiva propriei noastre morţi şi, reflectând limpede asupra ei, să încercăm să reducem la minimum suferinţa pe care o poate aduce. Totuşi, în niciunul din aceste moduri nu o vom învinge. Ca budist, eu consider moartea un proces normal, o realitate de care sunt conştient că va apărea atât timp cât rămân în existenţa această mundană. Ştiind că nu pot să scap, nu văd niciun rost să-mi fac griji în această privinţă. Tind să mă gândesc la moarte ca la schimbarea unor haine învechite şi uzate, mai degrabă ca la un sfârşit irevocabil.
Cu toate acestea, moartea este imprevizibilă: nu ştim când sau cum se va produce. Astfel că este doar o chestiune de bun-simț să-ţi iei anumite precauţii înainte ca ea să se întâmple în realitate. Fireşte, cei mai mulţi dintre noi şi-ar dori o moarte senină, dar este foarte clar că nu putem spera să murim împăcaţi dacă viaţa noastră a fost plină de violenţă sau dacă mintea ne-a fost mereu agitată de emoţii precum furia, ataşamentul sau frica. Astfel că dacă vrem să murim bine, trebuie să învăţăm să trăim bine: pentru a spera la o moarte senină, trebuie să cultivăm pacea în mintea noastră şi în modul nostru de viaţă. După cum veţi citi în cartea de faţă, experienţa reală a morţii este, din punctul de vedere budist, foarte importantă. Deşi modul sau locul în care vom renaşte depinde în general de forţele karmice, starea noastră mentală din momentul morţii poate să influenţeze calitatea viitoarei renaşteri. Astfel că în momentul morţii, în pofida marii diversităţi a karmei pe care am acumulat-o, dacă facem un efort special pentru a genera o stare virtuoasă a minţii, putem întări şi activa o karma virtuoasă şi în felul acesta să determinăm o renaştere fericită.”
Sogyal Rinpoche s-a născut în Tibet, fiind format de unul dintre maeştrii spirituali desăvârşiţi ai acestui secol, Jamyang Khyentse Chokyi Lodro. După ocupaţia chineză a Tibetului, a plecat în exil cu maestrul său, care a murit în Sikkim, Himalaya, în 1959. Rinpoche a primit apoi o educaţie modernă, studiind la universităţile din Delhi şi Cambridge. A început să predea în anul 1974, continuând să studieze cu numeroşii săi profesori, îndeosebi cu Dudjom Rinpoche şi cu Dilgo Khyentse Rinpoche, care au fost principala sursă de inspiraţie a acestei cărţi. Puţini profesori au darul de a comunica al lui Rinpoche, şi faptul că trăieşte în Apus de peste douăzeci de ani i-a permis să înţeleagă în profunzime mintea occidentală. Uşurinţa, umorul, căldura şi familiaritatea cu care predă au făcut din el unul dintre cei mai îndrăgiţi şi mai căutaţi interpreţi ai buddhismului tibetan pentru lumea modernă. Rinpoche călătoreşte mult, predând în Europa, America de Nord, Australia şi Asia. El este fondatorul şi directorul spiritual al Rigpa, o reţea internaţională de centre şi grupuri din întreaga lume care urmează calea buddhistă sub îndrumarea sa.
Sogyal Rinpoche a devenit unul dintre cei mai importanţi maeştri buddhişti care predau în prezent, considerat de mulţi maeştri tibetani de prim rang ca având de jucat un rol special în viitorul buddhismului, deopotrivă în Apus şi în Răsărit.
