Autoarea volumului “Am supravieţuit lagărului morţii“, editura Meteor Press, a revenit în satul natal în cadrul unui proiect de comemorare a victimelor Holocaustului. Eva Mozes Kor s-a născut în 1934 în Porţ, Transilvania, de unde a fost deportată 10 ani mai târziu, împreună cu părinţii şi surorile sale, în lagărul de la Auschwitz, despre care autoarea mărturiseşte: ”A fi în Auschwitz era ca şi cum ai fi într-un accident de maşină în fiecare zi. Atât de des se întâmplau lucruri groaznice”.(pag. 45, ”Am supravieţuit lagărului morţii”). 70 de ani mai târziu de la deportare, însoţită la Port, judeţul Sălaj, de un grup de 50 de cetăţeni americani, susţinători ai muzeului CANDLES – Holocaust Museum and Education Center – înfiinţat în 1984 chiar de Eva Mozes Kor, revine în satul natal în cadrul unui proiect de comemorare a victimelor nazismului, prilej cu care a vizitat locul pe care s-a aflat odinioară casa familiei sale. Din clădire a mai rămas un zid și cinci placate de comemorare a victimele naţional-socialismului din Europa celui de-al Doilea Război Mondial.
Familia Mozes a fost exterminată în lagărul de concentrare german, exceptându-le pe cele două surori gemene. Eva şi Miriam au fost lăsate în viaţă pentru a fi supuse experimentelor genetice ale doctorului Mengele, alături de alte 1.500 de perechi de gemeni.
În lucrarea sa autobiografică, Am supravieţuit lagărului morţii, Eva Mozes Kor povesteşte: ”Am descoperit însă că Mengele plănuise ca eu să mor de pe urma microbilor cu care fusesem injectată. Doctorul patolog Miklos Nyiszli, fost deţinut evreu, a scris şi publicat relatarea sa de martor ocular despre felul în care Mengele le ordona în mod curent patologilor să efectueze autopsiile unor gemeni care muriseră la câteva ore unul după celălalt, o ocazie unică de a compara efectele bolii asupra a două corpuri, unul sănătos şi altul bolnav, care erau practic identice în celelalte aspecte. Dacă eu aş fi murit în infirmerie, Miriam ar fi fost dusă imediat în laborator şi omorâtă cu o injecţie de cloroform în inimă. Autopsiile simultane ar fi comparat organele mele bolnave cu organele ei sănătoase. Dacă organele ar fi prezentat vreun interes ştiinţific, Mengele le-ar fi examinat personal şi apoi le-ar fi trimis la Institutul Antropologic din Berlin-Dahlem, într-un colet inscripţionat “Materiale de război – urgent”.
Eu însă, o fetiţă de zece ani, triumfasem asupra lui Mengele, supravieţuind experimentului său. Acum îmi revenea mie sarcina de a-mi ajuta sora geamănă să-şi revină din şoc. N-o puteam pierde. Până aici totul era foarte simplu. Cum aveam să reuşesc era cu totul altceva.” (pag. 58)
”Am supravieţuit lagărului morţii”, apărută la editura Meteor Press, este o carte pe care Eva Mozes Kor nu o dedică numai familiei sale, ci ”tuturor copiilor din lume care au supravieţuit neglijenţelor şi abuzurilor, ca un omagiu adus eforturilor lor de a depăşi traumele pierderii copilăriei, familiei şi sentimentului apartenenţei la o familie”.
