Miercuri, 11 iunie 2014, de la ora 19.00, la librăria Humanitas din Fundul Curţii (calea Victoriei nr. 120, București), pe terasa Green Hours, va avea loc lansarea cărţii ”Casele vieţilor noastre”, un proiect inițiat de arhitectul Gabriela Tabacu. Participă: Adriana Bittel, Barbu Cioculescu, Dan C. Mihăilescu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Ioana Pârvulescu, Micaela Ghiţescu, Monica Pillat şi Tania Radu. În volum îi veţi regăsi şi pe Ana Blandiana, Antoaneta Ralian, Andrei Pleşu, Gabriela Tabacu, Radu Paraschivescu şi Victor Ieronim Stoichiţă. Cu această ocazie va avea loc şi vernisajul expoziţiei cu fotografii provenite din arhivele personale ale autorilor.
”Casele vieţilor noastre” este un proiect iniţiat de arhitect Gabriela Tabacu. Imobile, străzi, blocuri, cartiere reprezentând stiluri şi concepţii arhitectonice sau urbanistice diferite sunt acum privite dinăuntrul locuirii, un înăuntru al afectivităţii şi al memoriei.
„Mărturisesc că am porniri asasine pentru inventatorul „maşinii de locuit“, dl Le Corbusier.”, spune Andrei Pleşu.
„Stau și acum la bloc și am dezvoltat perversiunea de a spune că nu-mi doresc altceva.“ (Tania Radu)
„O minunăţie! O lectură de sărbătoare! Este pentru mine cea mai frumoasă şi mai densă carte din acest an.“ (Dan C. Mihăilescu)
„Sunt în această carte case triste şi case care privesc lucrurile cu umor, sunt case gălăgioase sau liniştite, sunt case fricoase, neastâmpărate sau bătrânicioase. Sunt case care au istorie şi, uneori, fac istoria. Sunt, adesea, case care au rezistat vremurilor şi care i-au ajutat pe oamenii din ele să reziste. Dar sunt şi case dragi care au fost despărţite cu forţa de cei care erau ai lor.“ (Ioana Pârvulescu)
Mi-a cazut aceasta carte in mana in mod intamplator, am citit cateva nuvele recunosc, atras de nume cunoscute ca: Patapievici sau Plesu. Poate ca tot intamplator am citit si povestea Gabrielei Tabacu. Nu stiam nimic despre aceasta. M-a atras foarte mult povestea ei, si mi-am spus ca nu stiu cine este dar m-a uimit talentul, un talent scriitoricesc mi s-a parut, o experienta in a scrie literatura. Am citit de doua ori povestea ei care mi s-a parut mult mai atractiva decat cea a lui Patapievici, neverosimila pe alocuri. M-au uimit si detaliile cu care a descris spatiile, ale casei si ale curtii si, marturisesc ca am banuit o anumita stangacie a unei scriitoare talentate in dorinta ei de a descrie amanuntit casa si curtea, ma gandeam eu poate pentru a se inscrie in tema data. La a doua citire, am dat mai mare atentie acestei descrieri, am dat si pe backward si da, am vizualizat in minte spatiile descrise. Mai putin lespedea si blocurile de piatra scluptate din acelasi bloc nu am reusit sa inteleg neam. Povestea in sine este insa excelenta, am intuit in spatele ei o femeie si o scriitoare curajoasa, independenta si posesoare de umor. Internetul mi-a bombardat misterul si am aflat ca este si o femeie inteligenta si puternica. Nici macar nu banuiam ca tema era data tocmai de ea si ca este un proiect literar initiat de Gabriela Tabacu. Stangacia pe care eu eronat am inteles-o, cred ca se datoreaza faptului ca arhitectura actuala se bazeaza prea mult pe un limbaj aparte, si-a creeat un vocabular propriu care a crescut de la un bulgare de zapada la un munte, in spatele caruia se retrage toata breasla, din ce in ce mai inaccesibil oamenilor de rand. Fiind o profesionista in domeniu, probabil ca primii pasi fara acest vocabular, sunt usor dificili. Eu am descoperit insa cu placere un adevarat scriitor.