Au apărut ”Joyce Lexicography. Volumele 58-76”

ian. 9th, 2014 | By | Category: Agenda de carte

Contemporary Literature Press își continuă seria lexicografică James Joyce deschisă în noiembrie 2011. Astfel, sunt publicate acum 19 volume care contextualizează și linearizează partea a doua a cărții ”Reading Finnegans Wake”, publicată de Frances Boldereff încă din anul 1959. Acestea sunt editate de C. George Sandulescu și redactate de Lidia Vianu și pot fi consultate și descărcate din acest moment la adresa de internet: http://editura.mttlc.ro/FW-lexicography-boldereff-linearized.html


Volumele apar sub auspiciile următoarelor foruri: Universitatea din București, The British Council, Institutul Cultural Român și Ambasada Republicii Irlanda,

”Boldereff anunță din prefață că nu caută decât „cuvintele legate de Irlanda”, cuvintele care definesc o „identitate irlandeză”. Ea declară de la bun început că nu caută alte „înțelesuri” în Joyce, și încheie cu explicația următoare: „Joyce nu a scris o istorie ori un manual; el și-a comunicat afecțiunea reală pentru țara sa.”
Frances Boldereff consideră că Finnegans Wake este o evocare afectivă a Irlandei: ea se folosește, așadar, de spiritul irlandez pentru a pătrunde în textul lui Joyce.
Alegerea Irlandei este fără îndoială o idee bună.
Explicația acestei alegeri, însă, nu o duce pe autoare prea departe.
Studii critice despre ultima carte scrisă de Joyce au început să apară la doar câțiva ani după moartea lui. CLP a prelucrat pe rând pentru cititorii ei informații din volumele cele mai importante:
În 1944, Joseph Campbell și Henry Morton Robinson publică A Skeleton Key to Finnegans Wake. Anul 1959 aduce 4 cărți simultan: Boldereff, James Atherton cu Study of Literary Allusions, Matthew Hodgart și Mabel Worthington cu Song și viața lui Joyce scrisă de Richard Ellmann. În 1962 și 1963, Clive Hart publică Structure and Motif și A Concordance to Finnegans Wake. După anul 1965 a urmat o explozie de Lexicoane: dintre lexicografi, Dounia Bunis Christiani publică Scandinavian Elements (1965), Helmut Bonheim termină Lexicon of the German (1967). Adaline Glasheen alcătuiește un Census al personajelor (1977). În 1978, Louis Mink publică Gazetteer.
Boldereff a descoperit un lucru esențial, chiar dacă nu a mers cu concluziile suficient de departe: în ciuda dorinței aprinse a lui Joyce de a fi cetățean al lumii întregi și de a-i cunoaște toate limbile, Irlanda a rămas până la moarte spațiul lui definitoriu. Irlanda a fost refrenul obsedant al vieții lui interioare și, implicit, al scrisului lui. Nu s-a eliberat de ea niciodată, indiferent în ce spațiu s-ar fi aflat, deși a părăsit-o de foarte tânăr.
Acesta este motivul pentru care publicăm în context prelucrarea linearizată a părții a doua din cartea lui Frances Boldereff: ea indică o direcție de cercetare importantă. Obsesiile unui scriitor spun multe despre opera lui. Speranța noastră este că, împreună cu celelate volume ale seriei, și această nouă carte îl va ajuta pe cititor să se întrebe cu folos, De ce a scris James Joyce Finnegans Wake?”

C. George Sandulescu & Lidia Vianu

Număr de vizualizări :1019


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro