Vineri, 13 decembrie 2013, ora 13, scriitorul Ştefan Mitroi îi invită pe toți prietenii scrisului său la librăria „MihailSadoveanu” din București, pentru a intra împreună, însoțiți de poezii și colinde, în sărbătorile de iarnă. Vor mai fi acolo academicianul Nicolae Dabija, de la Chișinău, cântărețul Doru Tufiș, scriitorii Marin Constantin, Cornel Ostahie, Aurel Maria Baros, Nicolae Iliescu, Dan Mircea Cipariu, Firiță Carp. Sunteți așteptați cu un pahar de vin de la Vinarte. Și, desigur, cu dragoste. AgenţiadeCarte.ro, partenerul media al evenimentului, publică un text scris de Ştefan Mitroi pentru aşteptarea Sărbătorilor de iarnă.
Dintr-o altă iarnă
Tăiase tata porcul și desena cu sânge/țipătul lui pe albul ninsorii ce cădea. /Un miel cu bot de gheață și coarne cam nătânge/lumina din ferestre cu poftă o păștea./Avea la gât un clopot pe care-l auzeam/cum liniștea de-afară în șoaptă o îngână,/noi stam lipiți de sobă și ne uitam pe geam/la noaptea ce crescuse înaltă din fântână./Apoi în întuneric s-a auzit cocoșul/căzând ca într-o apă adâncă de pe casă./Spunându-ne că vine în noaptea aia Moșul/mama și-a pus în grabă veșminte de mireasă./Și s-a-ntâmplat atuncea să mi se pară că/iarna se face mică și pleacă-n cer cu totul./Vedeam cum din ferestre mielu-napoi se dă/și își clătește-n jgheabul de la fântână botul./Un fel de iarbă moale l-a înghițit curând/și-așa, la gât cu clopot, suav l-a rumegat./Copacii aveau frunze și umbră pe pământ/umblau un zvon de vară și-un soare lent prin sat./Făina din hambare s-a-ntors pe camp în spice/iar vinul din butoaie s-a-napoiat în struguri./Mai adineauri parcă trosneau pe-aproape bice/și se-ncruzea omătul sub fierul de la pluguri./
Acum până și porcul tăiat se întorcea/în ceea ce fusese în viața lui puțină./Apa fântânii jgheabul și ciutura le bea/și se-ntâmpla în păsări o prăbușire lină./Fugiseră în crânguri uluci, ferestre, uși,/tot ce aveam de lână în ladă sau pe noi:/cojoace, pieptărașe, fulare sau mănuși/se întorcea pe dealuri la turmele de oi./Țuica din damigene se-napoia în pruni/iar pruncii făceau calea întoarsă spre părinți./Petrache, Tugulițe, Dovleac și alți nebuni/erau,ca niciodată, mintoși și chiar cuminți./Mama luase chipul unei fetițe care/se-nchipuia, spre hazul celor din jur, mireasă./Redevenise humă ulciorul din ștergare/și-un pumn de grâu colacii și pâinea de pe masă./
Simțeam că într-o clipă eu nu o să mai fiu/și-or să rămână toate pe lume fără rost./M-am sprijinit de sobă țipând într-un târziu:/să fie iarăși iarna care a fost!/Și s-a pornit ninsoarea aproape din senin,/tăiase tata porcul, venise noaptea și/eu mă uitam la mielul ce mai avea puțin/odată cu lumina din geam a ne-nghiți.
Ştefan Mitroi
Mă bucur să te regăsesc tânăr !; deși, cu ceva… mai mulți ani decât mine și mai ales mă bucur că de câte ori citesc pe unde scrii tu, respir aeruul de atunci, nu vechi; ci chiar proaspăt al pământului românesc, cu toate obiceiurile, îmbrăcate frumos și cu toate durerile și ele, cu ii înflorate.
Bucurii, cu multi cititori, prieteni, familiile lor, cu iubire, un Nou An 2014 inspirat spre chemarea aleasa…fara corectura, Angela