Scriitoarea şi jurnalista Livia Ciupercă a trimis pe adresa AgenţiadeCarte.ro un text dedicat scriitorului Dan Plăeşu.
Fiinţă solară, raţională şi morală, omul este înzestrat încă din zorii dimineţii vieţii sale pământeşti – să acumuleze şi apoi să dăruiască, cu generozitate, altruistic (ar fi ideal). Sămânţă cerească ea este aptă a rodi întru bine, frumos, adevăr şi dreptate, întru înnobilare cu toate virtuţile rostuite de la filosofii antici şi până-n zilele noastre. Şi ce frumos glăsuia în miez de secol al XIX-lea gânditorul american Prentice Mulford despre omul „bogat în gânduri…” El devine – sau ar trebui să devină – precum un „copac supraîncărcat cu fructe coapte”. Şi, avem a deduce că odată fructul copt, luându-şi zborul, (ideal ar fi) şi să cadă într-un loc fertil, pentru a rodi.
Şi-n acest scurt popas evocativ, dorim a contura un portret de scriitor, pre numele său Dan Plăeşu, pentru care viaţa înseamnă mistuire, vibraţie, înnobilare a cuvântului scris. De patru decenii şi jumătate, Dan Plăeşu abordează cu egal succes o diversitate de genuri şi stiluri literare: proza satirică, romanul, dramaturgia, poezia, foiletonul, pamfletul, fabula, cronica literară sau teatrală. Toate aceste însuşiri au devenit, în timp, adevărate virtuţi.
Dan Plăeşu s-a născut în anul 1941, la Galaţi, a absolvit Facultatea de Litere la Universitatea din Bucureşti, a debutat, ca poet şi jurnalist – în 1966, ca prozator – în 1970, ca dramaturg – în 1979. Merită să reţinem, scriitorul Dan Plăeşu şi-a dedicat toată energia, implicându-se în viaţa culturală din Moldova de Jos, ca redactor şi secretar de redacţie la mai multe cotidiane din Galaţi şi Brăila, colaborator la multiple publicaţii din ţară, director al Teatrului Naţional din Galaţi (pentru o scurtă perioadă), ca dramaturg.
Scriitorul Dan Plăeşu cultivă o proză poetică cu filon dramatic şi coerenţă contextuală, naratorul omniscient implicat devenind instanţă morală. Din bogata corolă creatoare, romanul rămâne pentru scriitorul Dan Plăeşu un spaţiu generos de reflectare a subtilităţilor fiinţei umane.
Analizându-i opera, ochiul critic a relevat ca punct forte al activităţii sale literare, romanul: Veghea (1985), Lucrare de control la istorie (1989) şi Vinovatele meandre (2011), oglindire a vieţii româneşti antedecembriste, în toată complexitatea ei, fără falsuri, necosmetizată, obiectivă.
De foarte curând (octombrie 2013) însă, scriitorul Dan Plăeşu (cunoscut şi apreciat în lumea literară din Galaţi, unde locuieşte şi unde activează în cadrul U.S.R. Filiala Sud-Est) ne-a surprins, plăcut, cu un volum de proză scurtă, cu un titlu incitant: Adevărul despre Adam. Un volum masiv (publicat la cunoscuta editură ieşeană TIPOMOLDOVA, România), de peste cinci sute de pagini, cu texte satirice extrem de incisive, prin mesajul lor moralizator.
Cu multă exigenţă şi profund simţ valoric, scriitorul Dan Plăeşu selectează din miile de texte risipite în presa timpului, începând din 1966 şi până în prezent, adăugând – fireşte – şi multe nestemate naratologice inedite, în total, 100 de naraţiuni., prin care ochiul auctorial înţeapă, sfredeleşte, învăluie şfichiund şi biciund inegalităţile, corupţia, manipularea, diversiunea, imoralul etc.
În volumul Adevărul despre Adam vom recunoaşte trei capitole reprezentative pentru proza satirică a scriitorului român: Colecţionarul de excepţii (oglinda înceţoşată din ultimul pătrar al secolului al XX-lea), Afaceri în alb-murdar (oglindirea unor speranţe înăbuşite într-un vârtej descumpănitor, postdecembrist) şi Noroc de culoare verde (adevărata reoglindire a unor dureroase experienţe postdecembriste). Şi-acestora li se dăruieşte un corolar de excepţie – inspirat numit de autor „cireaşa de pe frişcă”, al 101-lea text: Cealaltă viaţă a Bărbatului haios. O nuvelă psihologică, cu un joc al dramaticului, prin care se-ncearcă – şi putem afirma că şi reuşeşte – să oglindească subtilităţile societăţii româneşti pe o durată impresionantă, alunecând biciuitor prin două falii ale politicului românesc: cel al fostului regim şi acesta, al prezentului mileniu III, al economiei (neeconomisite, risipite şi bulversate/bulversante) de piaţă.
Ieşirea din timpul finit (terestru) şi implantarea într-un timp infinit (divin) nu este întotdeauna o soluţie. Lumea de dincolo, pe care se-ncearcă, adeseori, a fi explorată, este un spaţiu al marilor enigme, nu neapărat o „călătorie”, o „levitaţie” sau un „extaz” de sorginte hindusă. Nu. Dan Plăeşu ţinteşte dincolo de cuvinte. Este interesat de tăcerea dinlăuntrul fiinţei – şi ne-o confirmă în schiţa O călătorie Înăuntru. Pe scriitor nu-l interesează misterele din Eleusis, ci fiinţa aceasta trăitoare Aici şi Acum. Fiinţa aceasta bulversată de schimbări mereu schimbătoare şi derutante. Fiinţa aceasta care-şi pierde pe zi ce trece normele etice, ca şi cum ele n-ar fi existat niciodată. Câtă dreptate are Ioan Petru Culianu, afirmând că „destinele scrisului şi ale trăirii se întâlnesc într-un punct adevărat de care ne îndepărtează doar cuvintele”.
Avem a reţine, prin pana scriitorului Dan Plăeşu că aceste prefaceri se resimt în societatea românească cu mult înainte de 1989. Aşa că schiţele, pamfletele şi foiletoanele (la care merită a adăuga şi fabulele) concepute de scriitorul Dan Plăeşu, indiferent când au fost scrise, fără întrerupere şi cu vervă, rămân extrem de actuale. Sunt creaţii care împodobesc – întru conştientizare – universul epicii satirice româneşti, începând din anii 1970 şi până în prezent. Lectura volumului antologic Adevărul despre Adam confirmă aprecierea generală că scriitorul Dan Plăeşu face parte din clasa umorişilor de elită români.
Livia Ciupercă
membru U.Z.P.R.
