Mihail Coşuleţu, Iulia Nistor, Alexandru Rădvan, Simona Vilău expun în Portugalia

oct. 2nd, 2013 | By | Category: Proiecte

Joi, 3 octombrie 2013, ora 20:00, la Casa Museu Guerra Junqueiro (Rua Dom Hugo no.32, Porto) va avea loc vernisajul expoziţiei Escapes: Colony. Endocosmos. Ulysses. Unsent Postcards”. Semnează artiştii vizuali: Mihail Coşuleţu, Iulia Nistor, Alexandru Rădvan, Simona Vilău. Expoziţia poate fi vizitată până la data de 30 noiembrie 2013.

“Această expoziție aduce împreună lucrări semnate de patru artiști români, Mihail Coșulețu, Iulia Nistor, Alexandru Rădvan și Simona Vilău, care abordează ideea universurilor paralele în discursurile lor artistice. Turnul de fildeș, clasica, banala metaforă pentru izolarea cuiva deasupra furnicarului lumii este echilibrat de mai recenta metaforă a ascunzătoarei sigure, un alt loc al auto-izolării, aflat înăuntrul lumii, în intestinele sale, acolo unde această cavernă poate deveni tunel. Din această ascunzătoare, următoarea destinație poate fi oriunde ne poartă imaginația. Atunci când un artist nu este cu totul implicat în dinamica activismului social, dar e sensibil la mișcările sociale și schimbările vremurilor în care trăiește, poziția simbolică a  acestuia poate fi situată cu ușurință la intersecția dintre real, imaginar și memorat. Călătoria neîntreruptă dintr-o dimensiune în alta creează viziuni influențate de pasiunea de a descoperi noi lumi în inte rior, în timpul unor călătorii reale sau imaginare sau, adesea, în timpul descifrării experiențelor altori autori.

Mihail Coșulețu: Colonia
Colonia a făcut parte dintr-un proiect extins, intitulat The Greater Good (2010-2012). Acest proiect constă într-o serie generoasă de picturi în ulei, ce abordează ideea libertății și a constructelor alternative. Artistul are un discurs autoasumat ce se concentrează asupra arhitecturilor imaginare, fie ele inspirate din tipologiile moderniste blockhaus, fie din melanjurile postmoderne de fragmente statuare istorice din marmură sau granit, ce sfârșesc prin a deveni anatomii cu dimensiune funcționalistă. Corpurile sunt destinate locuirii de către cetățenii imaginari de pe țărmurile și insulele proiectate de artist. Colonia este și despre proprietate și valori liberale. Este o ironie fină adresată înclinației naturale a omului de a se priva de libertate și de a-și crea granițe și limitări care nu există în natură. Este, de asemenea, vorba despre segregație și abuz de putere, ce apar în timpul construirii unei comunități. Lucrarea Ghetto, spre exemplu, descrie un oraș-fortăreață imaginar, aglomerat cu clădiri asemănătoare ca stil, ce are un ghetou chiar în mijloc. Poate fi rezultatul segregației voluntare sau o metaforă pentru îngustimea spațiului elitei dintr-o comunitate.

Iulia Nistor: Endocosmos
Ecogeografiile Iuliei Nistor combină imaginea fotografică cu matrița ecografiei, specifică imagisticii medicale, iar filtrul memoriei se suprapune pe aceste formate și devine, pentru moment, același cu filtrul aparatului de citire a interiorului. Alb-negrul imaginilor și ambiguitatea lor cețoasă ne amintesc pe rând, dar fără o intenție descripitivă, de orașe vizitate de artistă, într-un flux al memoriei strict subiectiv. Forma de evantai răsturnat a ecografiilor în care au fost înregistrate imaginile finisează cadrul și îl transformă într-un fel de medalion atipic. Ecogeografiile sunt organe de contenție, formațiuni tisulare care pot fi investigate sonoro-tactil. Fotografiile de la care a pornit artista au fost făcute în recentele sale călătorii în Italia, România și Brazilia. Lucrările au făcut parte din expoziția Non-Sense, prima expoziție personală a artistei, deschisă la București în vara lui 2013. Pe lângă fotografie, artista lucrează și în alte medii, prec
um pictura și instalația. Procesul picturii sale este esențialmente cerebral, artista reconstruiește realitatea alegând instinctual fragmente de gânduri, de instanțe vizuale pe care le recompune în spații goale, transparente. Aceste goluri sunt realizate cu gesso transparent și fac aluzie la diferența dintre fragment și întreg, dintre delicatețea detaliului și imensitatea întregului.

Alexandru Rădvan: Ulise
Alexandru Rădvan descrie evenimente posibile dintr-un univers paralel, cu fină tentă autobiografică, în recentele sale abordări figurative, realizând un portret foarte personal al eroului antic. Figurile masculine foarte viguroase, dar în același timp emotive și fragile interferează cu descrierile mult mai arhaice și statice ale figurilor feminine, care apar adesea sub forma unor corpuri fizice intens idolatrizate, totemice. Seria inspirată de Ulise (începută în 2010) e diferită față de lucrările sale precedente; nevoia de a reprezenta obiectiv, în portrete realiste, figurile unor personalități istorice este înlocuită de o abordare mult mai subiectivă, lăuntrică, de a reprezenta cea mai veridică fizionomie a unui personaj simbolic, de care autorul este atașat emoțional. “Omul care a fost peste tot, a văzut totul și nu a uitat nimic”, ca să-l parafrazăm pe James Joyce, autorul celebrului roman Ulise, apare și în lucrările lui Alexandru Rădvan, care glisează pe acest subiect atractiv și interminabil, al întoarcerii într-un loc propriu și al regăsirii sinelui împăcat. Artistul portretizează un bărbat de vârstă medie, cu o expresie facială adesea ostenită și plictisită, al cărui scop suprem este să ajungă acasă după o călătorie lungă și plină de peripeții. Întâlnirea cu mult-îndrăgita sa parteneră este un alt motiv al acestui discurs despre viața aventuroasă a personajului antic.

Simona Vilău: Vederi netrimise
Lucrările recente pe hârtie și pânză (2011-2013) sunt imagini ironic-amare despre viață, moarte, iubire, durere, așteptare, conflict, confuzie, superstiție. Situate între umor, tristețe și dubiu, ele compun un peisaj interior fragmentat, asemănător filelor disipate dintr-un caiet, cu multe pagini albe, ce se vor îngălbeni în timp. Vederile netrimise sunt desene cu destinatar, încă netrimise. Fiind rupte din caiete diverse cu desenele artistei, acestea nu au fost realizate cu scopul de a fi arătate neapărat publicului, ci doar pentru a istorisi povești și impresii de moment. Majoritatea desenelor sunt dedicate cuiva, prieteni sau membri ai familiei, dar unele sunt și auto-dedicate. Influența majoră vine din literatură și viața de zi cu zi, unde adesea găsim o cantitate enormă de energie emoțională și toate scânteile create de aceste sentimente intense. Max Blecher, James Joyce, Milorad Pavic, Virginia Woolf sunt figuri
tranzitorii care apar în aceste desene, fie ca aluzie, fie ca citat, ca să specificăm doar câteva.” (Simona Vilău)

Număr de vizualizări :1155


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro