Vineri, 2 august 2013, ora 19:00, la Klavierhaus, New York, muzicianul Dan Dediu va propune publicului prima-audiţie americană a ciclului pentru pian la patru mâini Idyllen & Guerrillen, Fantasia fantomagica sul nome B.E.C.H. op.97 pentru pian la patru mâini,Lévantiques op.64 pentru pian, Les Barricades mistérieuses – reloaded pentru pian. Dan Dediu va concerta alături de Valentina Sandu-Dediu.
Sâmbătă, 3 august 2013, ora 19:00, la sediul Institutului Cultural Român de la New York, va avea loc o întânire cu membri ai comunității românești. Cei doi muzicieni vor dialoga cu iubitorii muzicii clasice despre școala românească contemporană de compoziție și vor prezenta publicului fregmente video din premiera absolută a operei O scrisoare pierdută, al cărei libret are la bază capodopera omonimă a lui Ion Luca Caragiale.
Laureat al mai multor premii naţionale şi internaţionale, atât în calitate de compozitor, cât şi de interpret, compoziţiile lui Dan Dediu au fost publicate de edituri de prestigiu precum Peermusic (Hamburg şiNew York), Lucian Badian Editions (Ottawa), Editura Muzicală Bucureşti. Extrem de activ în viaţa muzicală românească, totodată şi rectorul Universităţii Naţionale de Muzică Bucureşti (UNMB) din anul 2008, şef al catedrei de compoziţie din cadrul UNMB în perioada 2000 – 2008, director artistic al festivalului Săptămâna Muzicii Noi (ediţiile din 1999, 2001, 2007 şi 2008) şi director artistic al ansamblului şi festivalului Profil (ediţiile 2004 şi 2006), cu peste 100 de eseuri, articole şi cronici publicate şi numeroase participări la conferinţe de profil. Diverse burse de creaţie sau cercetare (Herder şi A.Berg -Viena, Ircam-Paris, New Europe College-Bucureşti, Colegiul de ştiinţe-Berlin, Villa Concordia – Bamberg) au avut un rol hotărâtor în evoluţia sa componistică.
Valentina Sandu-Dediu, profesor universitar doctor și pianist, laureată a numeroase premii naționale și internaționale, s-a perfecţionat în Austria cu o bursă a Fundaţiei Alban Berg, în Germania laWissenschaftskolleg zu Berlin, în România obţinând două burse de la New Europe College.
A publicat peste 30 de studii şi 300 de articole în România, Polonia, Albania, Ungaria, Germania, U.S.A. şi Canada. De asemenea, este autoarea a opt volume de muzicologie. În calitate de interpretă, susţine recitaluri de muzică de cameră și a înregistrat un CD împreună cu Ray Jackendoff, editat de Albany-Boston, două CD-uri împreună cu Dan Dediu şi Ionuţ Ştefănescu, editate în Germania (Cavalli Records şi Neos), precum şi un CD avându-l ca solist pe Aurelian-Octav Popa.
O scrisoare pierdută – în premiera scenică absolută a Operei Naționale București, delectează sonor prin amalgamul armonios de stiluri şi genuri diverse ce-şi împart accesul la prim-plan în funcţie de personaje şi situaţii. Dan Dediu explică cel mai bine felul în care şi-a conceput opera, la care a lucrat peste trei ani: Tipătescu – un tango de Piazzolla. Trahanache, uns cu alifiile ritmurilor și inflexiunilor melodice balcanice; Cațavencu, versatil și alunecos într-un registru ce trece de la hora lungă și romanță la habaneră și French can-can; Farfuridi, cu dublura sa Brînzovenescu, pendulînd între bossa nova și peșrev turcesc; Cetățeanul turmentat, luînd în piept talazurile fanfarei moldovenești; Pristanda, fante de cartier cu năduf de musical hollywoodian; Dandanache, un OZN politic arhetipal muiat în sos de vin folcloric, cu un iz suspect de manea, dar cu pretenții și reușită de simfonie; mulțimea – o oaste de zevzeci chiuind și chefuind de zor. Și, bineînțeles, Zoe: platoșă mîndră de bolero, ascunzînd însă o oază de omenesc, de iubire și suferință sub chipul unui vals trist.
Ciclul Idile şi Guerrille pentru pian la patru mâini omagiază personalităţi sau personaje feminine ilustre: Dulcineea (Cervantes), Beatrice (Dante), Margareta (Goethe), Ofelia (Shakespeare) s.a. Ambiţia opusului este de a surprinde muzical esenţialul fiecărei apariţii, în sensul acelui goethean ewig weibliche, modulat pe caracteristicile personajelor. Fiecare Idilă constituie astfel un comentariu al unei forme diferite de feminitate. Dedicația este, de fiecare dată, introdusă printr-un cuvânt ritual – germanul für -, preluat în semn de omagiu de la beethovenianul Für Elise. Piesele acestui ciclu ilustrează un demers stilistic simplificator, înclinat spre clasicitate şi totodată o ilustrare a credinţei compozitorului în posibilitatea existenţei unei muzici ce poate fi înţeleasă nemijlocit de către diferite categorii de melomani.
