“Libertatea minții nu ținea cont de lipsa de libertate din existența noastră”

iun. 16th, 2013 | By | Category: Dialogul de carte

De curând, în cadrul Salonului Internaţional de Carte Bookfest, a avut loc lansarea volumului “Izgonirea din Paradis” de Denisa Comănescu, Editura Tracus Arte, reeditare a volumului de debut al autoarei. Volumul – la apariţia sa în anul 1979 – a fost distins cu premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România. “Într-o lume dominată de dogme şi de o artă instituţionalizată în şabloane, ea şi-a găsit propriul spaţiu, scriind o poezie intimistă, cu obsesia biografiei, a propriei biografii. Cum a reuşit poeta Denisa Comănescu să devină editorul cunoscut de azi, numai ea ştie. Cum a reuşit editorul Denisa Comănescu să-şi păstreze poezia e o mare enigmă pentru mine.” (Florin Iaru) Andra Rotaru a dialogat cu Denisa Comănescu despre volumul “Izgonirea din Paradis”, în exclusivitate pentru AgenţiadeCarte.ro

Biografia se inserează în poeme precum o amprentă a cărei permanentizare ţine de cel ce interacţionează cu amintirile acestei lumi unice. Se dezvăluie astfel un univers topografic, emoţional, amoros, astrologic. Acest biografism se extinde şi în volumele care urmează volumului „Izgonirea din Paradis”.

Biografismul este mai mult un mod de a scrie, un stil, și mai puțin un material al poeziei. Observația a făcut-o Robert Lowell acum o jumătate de secol. Important, în poezie, este ca limbajul să susțină o astfel de relație cu biografia. Am scris „Izgonirea din Paradis” când aveam între 20 și 24 de ani și pe atunci nu știu dacă îmi dădeam seama de asta.

„Putreziciunea a fost prea adânc/ îngropată în mine/ ca să ajungă singură la suprafaţă”, scrieţi în poemul „Obsesia biografiei”. Care sunt forţele care extrag din biografism nucleele, cum se produce insight-ul?

O strategie a poemului în momentul scrierii lui nu mi-a fost și nu mi-este clară nici acum. Cum să faci ca pornind de la suprafața lucrurilor să ajungi să dozezi variații de profunzime a emoției. Am scris poemele acestea, într-o primă formă, fiecare dintr-o dată, de la un cap la altul. Am lucrat apoi mult, la unele dintre ele, pe cuvinte, pe anumite expresii, pe greutatea silabelor, la ritm, la sintaxă, la calibrarea versurilor, la frângerea lor, oricât de prozaice ar părea.

Raluca Dună – la evenimentul de lansare a volumului în cadrul Bookfest 2013 – a spus că poezia dvs., specificitatea ei ţine de cosmopolitismul pe care-l degajă.

Am citit multă poezie străină din adolescență, a apărut apoi, în 1972, „Panorama poeziei universale contemporane” de A.E. Baconski, iar când am început Facultatea de Litere la București am avut acces la volumele originale ale poetelor și poeților anglo-americani. A fost ca o trezire într-o altă lume, cea adevărată, al cărei limbaj îl recunoașteam și în care eram fericită să locuiesc. Mi-am curățat mintea de metaforită. Libertatea minții nu ținea cont de lipsa de libertate din existența noastră. A mai fost încă o întâlnire esențială, cea cu suprarealismul. Trei profesori (dintre cei pe care i-am avut) au ținut, la Filologie, cursuri exemplare pentru deschiderea lor universală în anii șaptezeci: Dan Grigorescu despre artele plastice și literatura secolului XX, Ovid. S. Crohmălniceanu despre expresionismul german (în raport cu literatura română modernă) și Alexandru Sincu despre teoria literară. Apoi i-am cunoscut pe Mircea Ivănescu și pe profesorul Ștefan Stoenescu de la Engleză, buni prieteni ei doi, care trăiau literalmente în literatura lumii.

Cum e să te joci de-a norul?

Numai citindu-l și recitindu-l pe Julio Cortázar, într-o vară nu prea fastă pentru mine, am putut să fac asta. Naivitatea celei care credea că se poate evada astfel.

Între o poezie gravă şi una cu tente de o puritate acută se strecoară efemerul, poate nota de echilibru, cea prin care poezia evită drama, însă se încarcă de o înţelepciune a întregului, nu doar a detaliului. Aveaţi puţin peste 20 de ani când aţi publicat acest volum, „Izgonirea din Paradis”. De unde atâta experienţă? Maturizarea în poezie a precedat maturizarea autorului, a presimţit-o?

A încerca să transmiți emoție poetică nu cred că ține de maturizare. Dacă reușești, ține de  calitatea dicțiunii. Apoi, societatea în care trăiam te obliga să deschizi ochii mari devreme. La șaptesprezece ani am făcut o călătorie în Berlinul de Vest. Jucam teatru la Casa de Cultură a orașului Buzău, unde locuiam, și, ca urmare a faptului că echipa respectivă câștigase în 1971 premiul întâi la amatori, bonusul a fost participarea la un mare festival internațional de teatru de amatori, Interdrama 71. A fost un fel de călătorie inițiatică, cu traseul Budapesta, Praga (pe Podul Carol IV plângeam pentru Jan Palach), Dresda, Berlinul de Est, Berlinul de Vest. După zece zile de festival, întoarcerea și urmările ei. Atunci am înțeles pe propria-mi piele, pentru prima dată, ceva despre natura binelui și a răului. După, n-am reușit, până în 1990, să plec din nou în Occident, deși am avut burse și invitații la festivaluri. Nu obțineam viza românească.

Cei din jur, tinerii vremii trag de „inelul poeziei/ ca de-o grenadă”. Cum vi se par ei în vremurile de azi? Cum se poate restabili „onoarea biografiei / uitată sub scaunul unui tramvai / lângă un coș cu vise și maci”?

1.Explozivi.

2. Prin deschidere către existență, nu numai către epidermă. Deși, parafrazând-o pe Sylvia Plath, poți să scrii despre orice din viață, numai să te țină puterile și să ai imaginația să improvizezi.

* din volumul „Izgonirea din Paradis”

Obsesia biografiei

Dacă cineva mi-ar da părul într-o parte

dacă mi l-ar ridica uşor de pe frunte

ca un diamant aiurit s-ar ivi

oraşul acesta

cu străzi singuratice şi case stângace

ce se năruie la simpla închidere a uşii

cu grădini de streliţia şi lăzi de gunoi

unde ecoul copilăriei

încă se mai aude şoptind:

,,Mea mater, mea pater

filium vestrum lupus est“

cu muzica ce sparge timpanul maşinilor

şi fotografiile care ucid privirea bătrânilor

cu ulcica plină cu lapte

lăsată prin toate casele

de tatăl pe moarte

doar, doar o va găsi iubitul

ce i-a părăsit fata

(dar el nu vine

şi bătrânul şi-a dat duhul degeaba

sau chiar dacă vine

nu-i pasă

gândind că mai târziu îşi va vinde

şi tatăl său sufletul

pentru cine ştie ce afacere dubioasă)

cu liliacul din curtea căminului de fete  –

orbii îi păzesc anemicele flori

prea timpurii şi presimt

că Gemenii se bălăcesc în Vărsător

(,,E nesănătos, e nesănătos

în curând vom avea un ospăţ“)

cu bătrâna cocoşată

la care te strâmbai

când striga:

,,O să ajungi şi tu ca mine

o să ajungi!“

(După o săptămână ai căzut

şi mult timp ai atârnat

de umbra bătrânei

ca o cătuşă.

Dacă ar mai trăi în căsuţa de sub deal

ce de lucruri ar putea să-ţi mai spună)

cu prietena ce-şi purta urâţenia

ca pe un portmoneu doldora de arginţi

(până şi ea te-a părăsit:

s-a retras în urechea unui munte

lângă un flăcău zdravăn, ea

mica, firava, pipernicita…

Când se va întoarce

cu cărţile ferecate în metalele pure

mulţi dintre cei rămaşi

vor fi dispărut)

cu feciorelnicul pat

pat de tortură

(cineva intra pe fereastră

şi-ţi fura nopţile)

unde te zbăteai de parcă

un prunc şi-ar fi instalat scâncetele

în tine

şi nu ştiai nici un cântec de leagăn

cu porumbeii din coliva primită cadou

la optsprezece ani

(în fiecare toamnă ucizi câte unul

şi-i citeşti măruntaiele

poc: moare tatăl

poc: pleacă iubitul

poc: bei din sticluţa cu prea puţin neuleptil

poc, poc…)

Dar nimeni nu-mi ridică părul de pe frunte

Nimeni nu mi-l dă uşor într-o parte

şi  oraşul acesta unde

,,Mea mater, mea pater

filium vestrum lupus est“

aidoma unei mări moarte e

(iar orbii degeaba au prorocit

un ospăţ

putreziciunea a fost prea adânc

îngropată în mine

ca să ajungă singură la suprafaţă)

va rămâne pentru totdeauna ascuns

ca un diamant aiurit

Număr de vizualizări :1365


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro