Oravitzan, expus la Muzeul Național al Țăranului Român și la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești

mai 13th, 2013 | By | Category: Eveniment

În perioada 17 mai – 23 iunie 2013, la Muzeul Național al Țăranului Român (sălile Irina Nicolau, Oaspeți și Foaier) și 20 mai – 30 iunie 2013, la Palatul Mogoșoaia (sala Holul cu mozaic), vor avea loc două evenimente expoziționale Oravitzan. Vernisajele vor avea loc joi, 16 mai 2013, ora 18.00, la Muzeul Național al Țăranului Român și duminică, 19 mai 2013, ora 18.00, la Centrul Cultural Palatele Brâncovenești. Intrarea la vernisaje se face pe bază de invitație.

Silviu Oravitzan, născut în 1941, la Ciclova Montană, județul Caraș-Severin, a acumulat la palmaresul său artistic, în ultimii 35 de ani, participări expoziționale internaționale și naționale de mare prestigiu. Opera sa se află răspândită în nenumărate colecții muzeale și private din Statele Unite, Marea Britanie, Franța, Germania, România, Suedia, Austria, Italia. Deși pare influențat de diferiți pictori abstracți din secolul XX, maestrul bănățean e considerat a-și avea rădăcinile în arta bizantină, în arta religioasă a Răsăritului creștin-ortodox.
Silviu Oravitzan contrazice percepția unei Europe de Est lipsite de relevanță pentru arta contemporană. Cu expoziții în spații prestigioase, de felul Muzeului de Artă Catolică de la New York, unde a expus alături de îngerii din bronz ai lui Dali, artistul demonstrează că inspirația nu are granițe culturale și cu atât mai puțin geografice.

„Să nu uităm că noi suntem după câteva secole de alienare și de sminteală. Or, pictura, în raport cu sminteala aceasta, are, pentru că noi trebuie să acceptăm că tot ce facem nu facem în absolut, ci în acest context al istoriei care s-a trădat pe ea, ne-a trădat pe noi, ne-a alienat, suntem în drum spre apocalips. Cine nu vrea să accepte lucrul acesta să aibă răbdare. Or, în măsura în care, cum spunea Eliade, noi nu putem ieși din istorie, noi trebuie să trăi m în istorie, dar, în același timp, să ne-o asumăm și s-o depășim, adică să găsim o soluție terapeutică la această îmbolnăvire a timpului și a ființei noastre care e istoria. Una dintre soluțiile acestea eu o văd în pictura lui Silviu Oravitzan care este mai mult decât terapeutică, mântuitoare. Sigur că nimeni nu poate vindeca alienarea lumii moderne, dar măcar o asemenea artă dă posibilitatea să ne-o asumăm mai puțin dureros, mai puțin catastrofic. Adică, ne ajută să găsim un echilibru interior, în raport cu dezechilibrul care devine din ce în ce mai sufocant, mai apăsător, datorită unei forțe care vine din adâncul ființei și care îți permite să-ți reamintești anumite valori, care nu sunt numai ale artei, care sunt ale ființei, pentru că arta trăia, înainte, ca expresie a ființei, nu ca expresie a unui talent, a unui punct de vedere personal. Or, această reîntoarcere la originile artei și la raportul de ordin ontologic cu lumea constituie, cred, poate principala calitate a artei lui Silviu Oravitzan.” Paul Barbăneagră (http://oravitzan.ro)

Număr de vizualizări :983


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro