La 28 iunie 2012, Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite a adoptat rezoluția 66/281 prin care 20 martie este proclamată Ziua internațională a fericirii. În motivare, fericirea și bunăstarea sunt recunoscute ca obiective de viață universale, aspirația la fericire, căutarea și împlinirea ei fiind fațete ale aceluiași drept uman fundamental.
Ban Ki-Moon, Secretarul General al O.N.U. afirma că: „Avem nevoie de o nouă paradigmă economică pentru a constata echivalența celor trei stâlpi ai dezvoltării durabile. Bunăstarea socială, economică și calitatea mediului înconjurător sunt indivizibile. Împreună, ele definesc fericirea globală totală.“
Inițiativa aparține statului Bhutan, care a ales, de altfel, data de 20 martie (echinocțiul de primăvară, în 2013, 2014, 2016-2020) pentru celebrarea Zilei internaționale a fericirii. Bhutan și-a căpătat reputația de cea mai fericită țară din lume; încă din anii ʼ70, micul regat din munții Himalaya este prezent în statisticile internaționale cu un indice al Fericirii Naționale Totale (F.N.T.) la cote ridicate, raportat la factori ca: bunăstarea psihologică, sănătatea, educația, mediul, calitatea guvernării și standardele de viață ale populației. Existența oficială a F.N.T. în Bhutan demonstrează că avuția unei țări poate fi măsurată și altfel decât prin Produsul Național Brut (P.N.B.).
Pentru unii oameni, fericirea înseamnă să obțină ʽceea ce caută în viațăʼ, pentru alții fericirea vine din credința religioasă, din libertate iar alții găsesc fericirea într-o viață de plăcere și distracție. Pentru psihologi, starea de fericire implică ʽsatisfacția vieții ca întregʼ. Dar este fericirea doar un cumul de emoții și sentimente determinate de condiții prezente sau trecute, de intuiția viitorului?
Fericirea nu este, deci, aceeași pentru fiecare dintre noi, nici pentru fiecare țară. Indicele Gallup – Barometrul Global al Speranței și Fericirii, calculat la 30 decembrie 2012, poziționa România pe locul 52 în lume, cu un scor de -10 față de scorul mediu de 40. Pe locul 51 se află Iracul, cu indicele Gallup 5, iar pe locurile 53 și 54 se află teritoriile palestiniene (vestul Palestinei și fâșia Gaza) cu -11, respectiv Libanul cu indicele Gallup -49.
Putem, însă, cuantifica fericirea? Este ea o curbă într-un grafic? Fericirea pur și simplu, fericirea nejudecată și nedisecată, fericirea dăruită a bătăii zilnice de inimă… fericirea profund umană de a fi.
Când a scris Declarația de Independență, Thomas Jefferson a evitat să dea o definiție a fericirii, lăsând ca fiecare persoană să își determine propriul înțeles al cuvântului. Poate a vrut să sugereze că nu este suficient să dorești fericirea ci mai trebuie să și mergi către ea.
Căutarea fericirii este, până la urmă, o călătorie personală, inițiatică în care minus și plus infinit se contopesc în centrul Cercului. Simbolism întâlnit în filmul “Tracking Happiness”(1) al foarte apreciatului, pe plan internațional, artist de origine română Mircea Cantor(2).
La cât mai multe zile de fericită trăire!
Cristina Poterășoiu
(1) http://vimeopro.com/yvonlambert/mirceacantor/video/32563064
