“Suspiciunea endemică, dimensiune psihanalizabilă a strategiei educaționale românești”

ian. 23rd, 2013 | By | Category: Postcard

Sau despre camerele de luat vederi din sălile de examen

Sau despre Cățeluș cu părul creț


Scriitoarea Mariana Gorczyca a trimis pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro un text despre cel mai frecvent prim poem pe care îl învaţă copiii din România şi acţiunile sale în timp. Redăm integral textul:

Cei mai importanți ani în modelarea educațională din România se derulează între textul unui catren și așternerea unor cunoștințe pe foaia de examen sub controlul unor camere de luat vederi.

Părinții, bunicii, nașii și mătușile se indignează că, și în acest an, noul ministrul al Educației, domnul Remus Pricopie, nu renunță la măsura funerică de a instala camere de supraveghere la Bacalaureat (în general, pare a fi un ministru conservator, poate cel mai puțin dornic de schimbări la schimbări făcute de predecesori).

Dragi părinți, bunici, bone, mătuși, să ne amintim totuși ceva despre a cărei importanță vă las pe dumneavoastră să decideți:  majoritatea copiilor din România, cel puțin cei crescuți în comunism și în postcomunism, își încep exersarea memoriei, a talentului interpretativ, a expresivității cu ce? Cu o poezioară care place, se învață ușor, are mulți ”r”, ceea ce ajută la drăgălășenia rostirii. Da, ați ghicit: Cățeluș cu părul creț.

La o sumară analiză pe text, observăm fără eforturi mari, că diminutivul la care poetul anonim apelează spune clar că personajul principal are o vârstă fragedă. În ciuda vârstei fragede (Andrei Pleșu, în Parabolele lui Iisus, ne atrage atenția că asocierea vârstei copilăriei cu neprihănirea este o găselniță a modernității), cățelușul comite un fapt reprobabil: fură. Ce? Nu un pai pentru confortul din cușcă, nu un os pentru fortifierea danturii. Ci o altă vietate a ogrăzii. De unde? De la chiar domiciliul acesteia. Poezia însă nu se oprește aici. Copilașul micuț și drăguț este pus de bunic/mamă/bonă să spună de câteva ori, până învață, și versul trei care, din punct de vedere al preceptelor biblice, al eticii, transmite ceva și mai grav: rostirea cu seninătate a sperjurului, a negării faptei, a neasumării unei greșeli : Și se jură că nu fură.

În sfârșit, în ultimul vers, aflăm totuși că delicventul a fost prins asupra faptului. Și l-am prins cu rața-n gură. Ei și?

Dar să revenim la analiza pe text :

Stilistic vorbind, indicativul prezent al primelor trei verbe are valoare de permanență, dacă anglofilii ne permit joaca, un fel de present continuous. Prin urmare, decupăm verbele : Fură, se jură, fură. Repetarea verbului a fura nu mai lasă nicio urmă de îndoială asupra temei principale a acestui text literar : furtul.

Tot stilistic, trebuie să remarcăm absența determinantului, a articolului hotarât sau nehotărât, în cazul substantivului-subiect. Deci cățeluș, nu cățelușul, nu un cățeluș, ceea ce încarcă mesajul cu un soi de permanență generalizatoare. Păi dacă ar fi fost vorba de Cățelușul Azorel, am fi avut un caz izolat. Dar cățeluș cu părul creț, în ciuda individualizării de look cu ajutorul unui adjectiv impus mai ales de imperativul rimei împerecheate, sună generic și profund, amintind de alt subiect/substantiv, lipsit de mărcile determinării: Fluieraș de fag / Mult zice cu drag / Fluieraș de os / Mult zice duios. (Orice altă asociere cu balada Miorița ar fi o exagerare care nu ar avea nicio scuză. Din respect pentru Mircea Eliade și interpretarea sa, îmi reprim orice alt inc al speculațiilor).

Deci prima poezioară pe care o învață copilul nostru are ca temă drăgălășenia actului de a fura.

Să mergem mai departe. Copilul crește și vom vedea că în firescul exprimării lui cotidiene fură un pui de somn, apoi fură meserie, vede o fată care îi place și o fură cu coada ochiului, îi fură o sărutare, fură sau i se fură mireasa care i-a furat inima. Și în general dezvoltă o relație de tandrețe cu acest verb. (Ne) Place cum sună, (ne) place că include tentația lucrului interzis. Furăm ! Doamne cât de poetic sună : m-am strecurat pe furiș,  mi-ai furat inima  și-ai plecat ; zburător cu negre plete vin la nopte de mă fură ; las pașii să mă poarte și gândul să mă fure.

O, tu, Traian, Imperator, ne-ai făcut să ne însușim în vocabular nu numai pane, latte, cane, sole dar să introducem în fondul ultraprincipal de cuvinte cotidiene și  furare, și  furax, furacis.

Și dacă omniprezența acestui verb ar fi rămas o afacere internă, poate că ne-am fi furat mai departe unul altuia căciula. Dar iată că, dincolo de granițele țării, furăciunea noastră a devenit de notorietate, ca proverbiala zgârcenie la scoțieni sau ca simțul acut al gheșeftului la evrei.

Se spune că la un coctail în Capitala Franței, fiecare reprezentant al unei națiuni este invitat să spună un banc sau o butadă despre una din tarele poporului din care provin. Când i-a venit rândul, Emil Cioran ar fi rostit cu un deosebit succes : Quand quelqu’un vole c’est la cleptomanie ; quand plusieurs volent, c’est une manie ; mais quand tout un peuple vole, c’est la Roumanie !

Dar să nu încheiem în perimetrul oarecum defetist al datului, așa cum l-a formulat Rădulescu-Motru. De vină trebuie să fie cineva. Evident Traian, războaiele de cucerire (în substrat, să ne amintim, aveam doar cuvinte inofensive, abur, zer, mazăre, mânz, viezure, moș) dar și absența strofei a doua din poezia Cățeluș cu părul creț. Dacă ar fi existat și această a doua strofă, cu descrierea felului în care cățelușul a fost pedepsit pentru furt, astăzi nu ar mai fi fost nevoie de camere de luat vederi în sălile de examen. (Mariana Gorczyca)

Număr de vizualizări :2346


2 Comments to ““Suspiciunea endemică, dimensiune psihanalizabilă a strategiei educaționale românești””

  1. Dana spune:

    Doua-trei opinii disparate: atentie si la identitatea catelusului, e unul „cu paru’ cret”, ceea ce poate sa ne induca alte coordonate ale interpretarii;
    lipsa strofei a doua, daca ar fi una, vine sa intareasca regula ca lucrul neterminat… … ca in mai toate incercarile romanilor de a face ceva doar de dragul de a se afla in treaba; ( si aici se mai poate comenta!)
    tot datorita finalului deschis am putea urma o alta varianta de interpretare, mai optimista: daca a fost prins cu rata-n gura, inseamna ca a fost si pedepsit, ca asa se cade. Doar si la „Miorita” presupunem un final demn de eroul pe care dorim noi sa-l avem. De aici alte cai deschise.. Multumesc pentru subiectul de meditatie. Oricum, in toate culturile exista astfel de exemple, poate negative, de influentare a intelectului fraged catre un comportament dubios. Totdeauna am zis ca desenele cu Ciocanitoarea Woody deraiaza simpatia copiilor de la personajele pozitive de gen Alba ca Zapada, Fat-Fruumos, Bamby… catre personajul siret, egoist, dar simpatic. Ce nefacem?

  2. mara spune:

    par cret au si cei cu blana bruneta si cei cu blana blonda, sau doar eu am inteles conotatia etnicizanta?
    lucrul neterminat? nu m-am gandit.
    final deschis? foarte tare! adica fiecare, consecinta a predestinarii romanului de a fi poet, poate construi strofa a doua (in comunism, mi-a spus cineva, mai circulau doua versuri: ~si cu ou-n buzunar/hai la sfatu popular~; probabil, pe vremea cotelor pe care gospodarii erau obligati sa le dea la stat)

    da, mesajele educative pe suport adecvat trebuie selectate pentru varstele fragede. e scandalos sa nu reusesti educational nimic pina la 18 ani si sa te asiguri ca nu se va fura prin instalarea camerelor de luat vederi!

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro