Poeţi, muzicieni şi public de pus în Ram(p)ă!

Rampa de Jazz şi Poezie din cadrul Festivalului Strada de C`Arte, organizat de Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” din Bucureşti, director general Mireille Rădoi, a fost luată cu asalt de către poezia şi muzica de calitate. Joi, 27 septembrie 2012, în a şaptea zi de festival, pe scenă au urcat poeţii Cristian Pavel, care a lansat cel mai recent volum al său – „Raiul cu răspundere limitată” (Editura Tracus Arte), Cornelia Maria Savu, în cadrul proiectului „Poezie la prima vedere”, Riri Sylvia Manor, la „Cele mai frumoase poezii”, şi Bogdan O. Popescu, într-un dialog aplaudat la rampă deschisă, cu Marcian Petrescu&Trenul de noapte. Vineri, 28 septembrie 2012, tot la Rampa de Jazz şi Poezie, vor apărea în faţa publicului Adrian Suciu (ora 17.00) şi Denisa Comănescu (ora 18.00). De la ora 19.30, Traian T. Coşovei îşi va promova noua sa carte, „Jurnalul morilor de vânt”, Editura Tracus Arte, în cadrul unui show de poezie, blues şi jazz realizat împreună cu Capriel&Garbis Dedeian.

„Obsesia cenzurii interioare”

Primul care a urcat pe Rampa de Jazz şi Poezie, joi, 27 septembrie 2012, de la ora 16.00, a fost Cristian Pavel, care a lansat volumul „Raiul cu răspundere limitată”, Tracus Arte 2012. Carte  despre care au vorbit Cornelia Maria Savu şi Mihail Gălăţeanu, Cosmin Perţa fiind moderator.

Mihai Gălăţeanu: „Raiul cu răspundere limitată” ar trebui să fie un spaţiu, aşa cum îi spune şi numele, dar nu e nici raiul de sus, dar nici raiul pământean în care cred unii că am putea trăi. Universul lui Cristian Pavel, şi despre lucrul acesta s-a discutat foarte puţin, este un univers domestic. Universul lui are două trăsături: domestic şi intimist. Un oarecare autism poetic. Ca să descri însă cărţile lui Cristian Pavel ar trebui să îl cunoşti încă mai bine şi trebuie să vezi cum trece omul cu carne şi osânză în poezie. Tocmai de asta este un univers intimist, pentru că toate bătăliile se duc şi se câştigă în intimitate. Foarte rar evadează în etajul cu îngerii al metafizicului. Structura poemului e o structură foarte zgârcită, rareori versuri lungi, dar care nu abandonează metafora.  Dumnezeu intervine şi el în cartea asta foarte intimistă a lui Cristian Pavel. „Dumnezeu nu există în afara mea, în afara felului în care gândesc eu şi mă simt eu”, cam aşa gândeşte despre Dumnezeu Cristian Pavel.  Ar mai fi un lucru de semnalat pentru că nimeni nu s-a aplecat cu destulă atenţie asupra întregii creaţii poetice a sa. Formula lirică pe care o instaurează în primele sale poeme rămâne, în mare parte aceeaşi. Sigur, la început scria într-o formulă mai apropiată de formula clasică. După ce s-a instaurat formula versului alb, continuă la fel. Nu apar lucruri noi, bulversante. Din poemele sale poţi afla obsesiile sale, termomentrul său erotic etc.  Vis-a-vis de colegii de generaţie, el aparţine şi nu aparţine generaţiei. Aparţine prin marotă dar nu are toate semnele distincte ale generaţiei sale. Generaţia 90 a avut obsesia poemului proză. Sigur, că şi unele poeme ale sale au poveste…  Cristian Pavel face parte din acea categorie care nu prizează foarte mult fenomenul Cristian Popescu, ca restul generaţiei sale. El scrie la fel ca la început, fără să experimenteze. Poezia lui are, însă, alte calităţi. Este dimensionată farmaceutic. El are obsesia acestei cenzuri interioare, a strângerii într-o piele cât mai strâmtă. Uneori acest lucru face bine, alteori face rău. Uneori şi excesele sunt bune.”

„În dulcele stil nou”

„Foarte fine disocieri, căutări de amprente puse de Mihai Gălăţeanu. El cunoaşte foarte bine scrisul lui Cristian Pavel. Am văzut, însă, „Raiul cu răspundere limitată”, ca pe un volum în care Cristian Pavel, nu aş spune neapărat împotriva curentului nouăzecist, dar venit din haloul optzecist, aduce un eroticon în care fascinantul feminin este minuţios caracterizat iar el, bărbatul, este cel care oftează, care se lasă cucerit, cel care se face preş la picioarele iubitei. Acest eroticon mi se pare mie o parte originală, care dă forţa volumului. Este un fel de „în dulcele stil nou”. Pe mine m-au interesat foarte tare poemele în care, dacă schimbi limbajul, vezi bărbatul care oftează după iubită.

Cristian Pavel scrie o poezie minuţios construită, şi atunci când există rime în poem ele sunt foarte bine puse la locul lor, o poezie care nu se scrie deloc uşor, pentru care trebuie să ai şi propensiune.

Mie mi se pare acest lucru, pe lângă pendularea în minimalism şi excluderea sau nonexcluderea experimentului, acest eroticon mi se pare un punct în plus, un punct de forţă care defineşte „Raiul cu răspundere limitată”.  Cornelia Maria Savu

Volumul „Raiul cu răspundere limitată” a fost editat cu ajutorul Total Soft. Autorul a citi mai multe poeme din acest volum. „Ascultam cu interes ce spunea Mihai, sunt absolut de acord cu multe dintre părerile lui. Nu cred că am rămas într-un singur palier al evoluţiei. Într-un oarecare fel a existat şi un tribut adus lui Cristian Popescu. Probabil că ar trebui să fiu mai cutezător şi să expoerimentez mai mult. Este vorba despre acest spaţiu, acest rai cu răspundere limitată, această delimitare de spaţiu cvasisacru, care se alterează succesiv până la scârnăvie, lucrurile acestea sunt făcute cu un întreg arsenal de unelte. Este o poezie de urgenţă, cu o dinamică mai mult sau mai puţin controlată, de fapt controlată. O poezie care ţipă şi care rămâne într-o zonă a emoţiei în care eu cred atunci când este foarte bine controlată”. Cristian Pavel

Cornelia Maria Savu, o prezentare inedită

Poetul Dan Mircea Cipariu a moderat lectura Corneliei Maria Savu. „Acum mai bine de un an, colega noastră Cornelia Maria Savu a propus Comitetului Director al Secţiei de Poezie – Asociaţia Scriitorilor Bucureşt proiectul „Poezie la prima vedere”, pentru ca poeţii să aibă ocazia să îşi prezinte proiectele noi, la care încă lucrează”, a precizat Dan Mircea Cipariu, care a citit următoarea prezentare:

„A avut o lumină (maternă) fabuloasă. Faptul că bunicii i se spunea Bismarck şi că ea văzuse (în fragedă pruncie) o împărăteasă adevărată (nu precum acelea din poveşti), despre care i-a vorbit, de multe ori, nepoatei, a făcut-o pe aceasta să se simtă un copil special. Dar nu la vedere, pentru că fetiţa slăbuţă şi bolnăvicioasă, născută la un an şi ceva după moartea lui Stalin, a învăţat foarte devreme că există un dublu discurs. După ce, la două luni de la intrarea în clasa I, într-o recreaţie mare, le-a povestit colegilor „cum se fac alegerile în America”. Mă rog, ce a înţeles ea din evenimentul transmis prima oară în direct de Europa Liberă (ultima rundă Nixon-Kennedy). De atunci şi până la începutul adolescenţei, n-a mai avut voie să stea, după ora 19.00, în preajma aparatului de radio Russia din sufrageria familiei. Apoi, a ascultat în voie „Metronomul” lui Cornel Chiriac şi alte emisiuni, până mult după 1990. Ar fi vrut să fie schior de performanţă (model Jean-Claude Killy), arheolog, critic de artă. A fost, însă, profesoară de engleză, editoare şi jurnalistă.

În 40 de ani de scris profesionist (care se vor împlini în iulie 2013), a publicat şase volume de poeme: „Totem în alb”, „Uraniu, forme şi oameni de zăpadă”, „Emblema”, „Aventuri fără anestezie”, „Semne de viaţă”, „Roman cu sertare” (în trei ediţii).

Nu practică, aşa cum spune poeta Angela Marinescu, „rezistenţa la scris” ci „rezistenţa la publicat”, pentru că destestă ieşirea în lumea literară cu orice preţ. Îi plac pisicile şi caii. Pentru că a salvat  lipiţanii Manejului Spaniol din Viena de abator şi de la transformarea în mâncare la cazan pentru soldaţii sovietici, îi este recunoscătoare generalului George patton, comandant al Armatei a III-a americane (el însuşi un călăreţ profesionist). Crede că şi Elisabeth de Austria este în asentimentul ei.

A rămas fan „The Doors” şi are convingerea că Jim Morrison ar fi putut fi un poet important. Restul e fişă de dicţionar!”

„Sisi la Zander”

„Ce mi s-a întâmplat cu această carte nu mi s-a întâmplat cu nicio alta. Acum un an şi ceva am simţit că trebuie să scriu despre ce s-a întâmplat cu o familie, cu o fiică, dintr-un Imperiu. Este vorba despre Imperiul Austro-Ungar. Am publicat câteva poeme până acum şi volumul, care va apărea la Tracus Arte, cu titlul „Sisi la Zander”, sper să fie o combinaţie reuşită între monolog şi poeme la persoana a doua. A fost foarte greu să decupez din carte nişte fragmente. Le-am pus nişte titluri care nu ştiu dacă vor rămâne sau nu, momentan sunt provizorii. Volumul nu are neapărat o cronologie”, a spus poeta Cornelia Maria Savu.

Riri Sylvia Manor la „Cele mai frumoase poezii”

„Astăzi sunt foarte bucuros să prezint o poetă şi o adevărată forţă a naturii culturale, pe Riri Sylvia Manor. Ştiţi foarte bine că este o poetă specială. Eu chiar am vorbit cu Mircea Cărtărescu la lansarea cărţii ei „Save as”, apărută la Paralela 45, şi mă minunam atunci că, deşi a plecat din patria în care a copilărit, scrie într-o stilistică românească impecabilă. Are ceea ce se cheamă, folosind un termen al meseriei ei de neuro.oftalmolog, acuitate. Are acuitate pentru verb şi pentru a crea stare poetică”, a spus Dan Mircea Cipariu, moderatorul evenimentului.

Riri Sylvia Manor: „Cele mai frumoase poezii pe care le-am scris sunt de fapt două, dedicate celor doi bunici, unul din Craiova şi una din Bucureşti. Pe atunci copiii nu aveau patru bunici. Prima poezie am scris-o la 9 ani şi era dedicată bunicului din partea mamei, în cinstea lui, care mi-a fost prieten. A doua poezie a fost pentru bunica mea de la Bucureşti”, a destăinuit Riri Manor publicului. Poeta a citit mai multe poeme, unul dintre ele fiind, însă, legat de meseria sa de zi cu zi, cea de medic. „Şi pentru că uneori profesia de medic se împleteşte cu poezia, am scris un poem inspirată de obsesia că nu am reuşit să ajut o fată de 16 ani care, îndrăgostită de un băiat care nu o băga în seamă, a luat revolverul şi s-a împuşcat. Totul a fost foarte steril, glonţul nu a produs daune, a tăiat numai legătura dintre creier şi ochi”, a mai spus poeta.

Poeme de gardă, aerobiciclete şi muzicuţe fermecate, la Rampa de Jazz şi Poezie

De la ora 19.30, Rampa de Jazz şi Poezie s-a umplut de iubitori de muzică şi poezie bune, recitalul susţinut de poetul Bogdan O. Popescu şi muzicienii Marian Petrescu&Trenul de Noapte adunând împreună un public numeros, care a savurat fiecare clipă din acest spectacol. Ca de obicei, amfitrionul evenimentului, Dan Mircea Cipariu, a creat o rezonanţă între artiştii de pe scenă.

„Am fost întrebat de ce există aceste legături între Maria Răducanu şi Ioana Crăciunescu, între Florin Iaru şi Mihai Iordache etc. şi acum între Bogdan O. Popescu şi Marcian Petrescu&Trenul de noapte… legătura este că mai mulţi prieteni de aici ne-am trezit în anul 2012, chiar de Revelion, pe ritmuri de muzicuţă. Era vorba despre muzicuţa prietenului nostru Bogdan O.Popescu şi atunci am spus că trebuie să existe şi un show cu muzicuţă. Am vorbit şi cu Mike Godoroja, care l-a avut invitat şi în emisiunea sa, şi ne-a spus că este omul perfect (Bogdan O. Popescu) cu bandul perfect (Marcian Petrescu&Trenul de Noapte). Eu şi Bogdan i-am cunoscut pe Marcian Petrescu & Trenul de noapăte prin intermediul emisiunii „Unora le place”, a spus Dan Mircea Cipariu.

„Sunt foarte bucuros să fiu aici, nu ştiu să se mai fi făcut aşa ceva într-un spaţiu aşa de frumos. Mă bucur să fiu aici alături de Marcian Petrescu şi aş cumpăra oricând un bilet pentru Trenul de Noapte. Am să citesc aşa cum mi-aş fi dorit să citească Horaţiu Mălăele, care ştim cu toţii cum citeşte. Şi când am scris aceste poeme mă gândeam că poate, vreodată, le va citi şi pe ale mele. Încep cu poeme cu rimă, pentru că în mintea de şcolari a tuturor, poezia ar trebui să aibă rimă. Dar promit că mai târziu voi renunţa la poemele cu rimă”. (Bogdan O. Popescu)

Poetul a citit din mai multe volume, printre care şi „Maşinăria de uitare”, „Poemul de gardă” şi „Aerobiciclete”.

De partea celalaltă, muzicienii au replicat magistral, în aplauzele celor din public. Sonuri de jazz, blues, dar şi braziliene, cu ritmuri mai alerte, în care muzicuţa fermecată a lui Marcian Petrescu a ridicat publicul în picioare.

Dan Mircea Cipariu a revenit pe scenă, de data aceasta pentru a citi, cu incantaţii blues-hip-hop-rock, poemul „Camera 41” semnat de Bogdan O. Popescu.

Spectacolul a durat mai bine de o oră, publicul cerând, la final şi un bis.

Pe aceeaşi scenă, vineri, 28 septembrie 2012, vor urca, de la ora 17.00, Adrian Suciu („Poezie la prima vedere”), de la ora 18.00 – Denisa Comănescu („Cele mai frumoase poezii”) şi de la ora 19.30, Traian T. Coşovei într-un recital alături de Capriel&Garbis Dedeian.

Dorina CIOPLEA

Credit foto: Mihai Zgondoiu