Andrei Dósa, „Când va veni ceea ce este desăvârşit”

iun. 22nd, 2012 | By | Category: No comment

Ed. Tracus Arte, 2011

Stau pe scări, învârt paleta în paharul gol.

În fiecare dimineaţă femeile de serviciu
scot în faţa intrării tije de flori putrezite
în ghivece improvizate din peturi.

Portarul trage o linie întreruptă în jurul clădirii
şi desenează o foarfecă la capătul ei.
Se proiectează slide-uri în sălile goale.
Între coperţile lucrărilor de licenţă
sunt foi albe pe care coordonatorii şi studenţii
au jucat x şi 0.
Laborantul toarnă substanţe dintr-o sticlă în alta,
dintr-o sticlă în alta,
dintr-o sticlă în alta.

Mă uit la clădirea telefoanelor şi realizez
că nu am văzut niciodată pe nimeni
deşi sunt zeci de ferestre.

S-a pierdut o secvenţă de date.

Cineva a preluat secvenţa asta
şi face o farsă.
O parte face farse
cealaltă parte le aşteaptă, le interpretează,
le ridică la rang de istorie.

Învârt paleta în paharul gol,
un păianjen minuscul pluteşte
dinspre încheietura mâinii stângi
înspre încheietura mâinii drepte.

Daniel Cristea-Enache

Număr de vizualizări :1788


One Comment to “Andrei Dósa, „Când va veni ceea ce este desăvârşit””

  1. Sanda Văran spune:

    Tot ce vede e poezie…În general, după asta se recunoaște un poet. 🙂

    În momentul în care același ajunge să scrie și despre ceea ce nu vede(și, în general, nu se vede!), dar (pre)simte că există, când poate pune ”nevăzutul” în forme, putem deja vorbi despre un adevărat mare poet.

    Andrei Dósa a intrat cu nonșalanță(poate chiar cu inconștiență) în rândurile poezimii române actuale, deocamdată ”poetizându-și” și el și ”povestindu-și” existența, într-un fel, din fericire, nici plângăreț-cerșetoresc, nici vulgar-pornografic, nici revoltat-urlător, ci inspirat, serios detașat de draga, blestemata de viață, pe alocuri adânc și sobru plictisit de videoclip-ul ei, clar însemnat dintotdeauna și pentru totdeauna cu steaua grea a singurătății. E un posibil flegmatic practicant al lucidității care nu lasă loc nici milei, nici iluziei și, foarte bine!, nici speranței.

    Cred însă că, spre binele său absolut, nu se va opri prea mult la nivelul acesta de ”Înșiră-te realitate…”, că (în căutarea ”viziunii”) nu va ceda niciuneia din falsele tentații abisale ale poeziei de ”paradis artificial” și că, în general, va ști să nu se ferească de originalitate, lăsându-și mult în urmă posibilii actuali maeștri.

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro