Joi, 3 mai 2012, de la ora 19.00, la Atelier 030202 (strada Sf. Vineri, nr. 11, București), va avea loc prima parte dintr-o expoziție-eveniment semnată de artista vizuală Mirela Trăistaru. Partea a doua va avea loc sâmbătă, 5 mai 2012, la Sarroglia Gallery Hotel (strada Vasile Lascăr 51, București).
“Nu facem altceva decât să observăm. Se schimbă generații și se schimbă stilul de viață. Jocurile copilăriei se schimbă cât și spațiul de desfășurare e altul. Deși sunt la fel de frumoși, copiii se dezvoltă altfel. Dacă în anii 80 de abia îndrăzneam să visăm la o bicicletă și aceea cumpărată pe monezile de 5 lei adunate în sticlele de lapte, astăzi e o prezență nelipsită în câmpul de joacă.
Biciclete, role, trotinete, skateboard-uri, raportul e de 1 la 1.Se poate ca un copil să aibă cu el în aceeași zi și role și bicicletă. Raportul copilăriei mele era cam de o bicicleta la 10 copii și ne dădeam cu ea pe rând. Acum sunt adevărate maratoane pe aleile parcului… Gata cu “țară-țară vrem ostași”,”prințesa cu pași furați”, magazinele din nimic…, celebrul “elastic”, colecțiile de “hârtie de gumă” sau câte și mai câte… Gata cu “Mihaela ” și “Oblio”, trăiască Hanna Montana și Selena Gomez! S-a pierdut ceva din libertatea jocului din spatele blocului, atunci când aveam cheia legată la gât (ni se spunea “generația cu cheia la gât”). Totul se petrece acum sub privirile atente ale părinților , care intervin în orice dispută apare între cei mici.
În acest fel ierarhiile în jocul lor nu mai au valoarea de altă dată. Copiii de azi se știu supravegheați permanent și apelează la părinți pentru orice nemulțumire…se dezvoltă diferit. Sunt copiii generației noastre, cei mai frumoși și mai surprinzători copii de pe planetă. Te uimesc cu franchețea și ascuțimea minții lor. Se spune că ei acumulează într-o singură zi atâta informație cât un om din Renaștere într-un an întreg.
Cu toate că au tone de jucării, filme, mall-uri și mofturi, sunt inventivi și creativi; sunt curioși și obraznici atât cât le șade bine copiilor să fie obraznici; adică numai atât cât să te facă să zâmbești. Sunt veseli și iubitori.
Dacă e să mă gândesc la jocurile copilăriei mamei mele sau ale bunicilor…atunci când o minge de cârpă era suficientă pentru cel mai spectaculos meci de fotbal, constat că există schimbare. Nu știu dacă pot să o numesc evoluție sau numai schimbare, așa că mă declar doar un observator. Ca și observator am realizat seria de desene “prietenii fetiței mele”. E o serie deschisă; de abia am început să povestesc…” Mirela Trăistaru
