Speedy Gonzales

ian. 13th, 2012 | By | Category: No comment

Dragă Mihai,

Răspunsul tău la a mea „Scrisoare de prieten” era aproape perfect. Era atît de bine construit încît, la finalul lecturii, m-am frecat la ochi şi m-am întrebat: domnule, cum de mi-a venit să-i reproşez ceva acestui tînăr, încă tînăr critic literar?

Cum am îndrăznit să-l deranjez cu această măruntă problemă a unor nume de scriitori în viaţă luate ca nickname-uri şi folosite pe forumul revistei unde Mihai Iovănel a debutat?

Cum de nu mi-am dat seama de jocul lui, de ceea ce el considera „amuzant”, de „compotul” cu „secvenţe de pastişă” şi „aluzii literare”? Cît de încuiat să fii încît să nu te amuzi cînd un tînăr critic literar ia ca nickname-uri numele unor scriitori (Constanţa Buzea şi Alex. Ştefănescu), pentru a-l probozi pe „hagiograful” Bogdan Creţu?

Dar efectul halucinogen al răspunsului tău a trecut, dragă Mihai. A trecut repejor, în ce mă priveşte; fiindcă în acelaşi comentariu al tău de pe Agenţia de Carte, ai cotit-o – cu o uşurinţă uimitoare – de la problema reală a culpei tale, la fantasma unor responsabilităţi atribuite mie.

Aflu astfel de la tine, în comentariul trimis şi semnat pe 16 decembrie, spre dimineaţă, că eu sînt cel care calomniază.

Eu sînt cel care calomniază, dragă Mihai?

Nu tu mi-ai spus, acum o vreme, cu zîmbetul tău plin de candoare, că, împreună cu Teodora şi Andrei, ai postat comentariile de pe forumul revistei „Adevărului literar şi artistic”?

Este posibil ca tu să fi uitat chestia asta? Dacă da, fii sigur că n-am uitat-o eu. Pentru că m-a interesat întotdeauna identitatea reală a unor nickname-uri („Letiţia”, do you remember?) – şi am aşteptat, cu răbdare, ca puzzle-ul să fie complet.

Este mai logic, dragă Mihai, ca tu să te fi încurcat în propriile identităţi şi nickname-uri. La cîte ai folosit, pe blogul Teroristei, pe forumul „Observator cultural”, pe forumul „Adevărul literar şi artistic”, pe alte bloguri, site-uri şi forumuri – e logic că te afli într-o criză de cunoaştere.

Dar, dragă Mihai, este la fel de logic ca eu să ţin foarte bine minte ce mi-ai spus: că Teodora şi Andrei au luat ca nickname-uri numele ce apăreau sub articolul lui Bogdan Creţu din „Adevărul literar şi artistic”.

Tu spui acum: „Că eu ţi-aş fi spus că Andrei Terian şi Teodora Dumitru au comentat articolul lui Creţu este o minciună şi o calomnie.” Nu, serios?…

Nu, dragă Mihai, nu este „o minciună şi o calomnie”. Tu mi-ai spus asta.

Tu spui acum: „Că Andrei Terian a comentat articolul lui Creţu este o minciună şi o calomnie.

Că Teodora Dumitru a comentat articolul lui Creţu este o minciună şi o calomnie.”

Eu te întreb: dar de unde ştii, dragă Mihai, că ei au făcut sau n-au făcut asta, de vreme ce tot tu susţii, acum, că nu te-ai coordonat cu ei? De unde ştii, dragă Mihai, ce-a făcut sau n-a făcut Andrei Terian în seara aceea, de vreme ce tu erai la Bucureşti, Andrei Terian era la Sibiu şi voi doi – conform tezei tale de ultimă oră – nu v-aţi coordonat?

Cum poţi să ştii, dragă Mihai, ce au făcut X şi Y cu care tu (tot tu) zici că nu te-ai coordonat?

Chiar ne iei pe toţi de idioţi, dragă Mihai?

Şi-apoi, dacă tu ai făcut tot „compotul”, luînd toate nickname-urile alea scabroase (pentru că erau numele unor autori români, nefericitule!), dacă te-ai jucat, dacă ai vrut să fii „amuzant” – de ce n-ai venit, în toţi aceşti patru ani, să spui că tu ai fost în spatele acelor nickname-uri?

De ce ai mers „pe burtă”, lăsînd să se creadă că Alex. Ştefănescu şi Antonio Patraş îl insultau pe Bogdan Creţu?

Chiar nu ţi-e niţică jenă să mă faci pe mine mincinos?

Chiar crezi că poţi scăpa de porcăria pe care ai făcut-o, atribuind-o celui căruia i-ai povestit-o?

Ai un tupeu fantastic, dragă Mihai: şi cred că ştiu şi de la cine ai învăţat lecţia tupeului fantastic…

Singurul lucru mai frumos, în mizeria ta de răspuns, este că ai luat asupra ta responsabilitatea. Dar eu nu-ţi cerusem să-ţi torni prietenii, dragă Mihai: fiindcă nu suport turnătorii. Eu te-am întrebat, anume, pe tine, fiindcă tu îmi povestiseşi; şi s-a confirmat, acum, că în spatele acelor nume luate ca nickname-uri ai fost tu.

Ai fost numai tu?

Nu cred, dragă Mihai.

Dacă ai fi fost numai tu, atunci ar fi fost logic să avem la toate comentariile acelaşi IP. Sau te pomeneşti că oi fi fost schizofrenic şi te-ai mutat de la un computer la altul ca să ai mai multe IP-uri? Bun, pot să înţeleg şi asta. Dar ar fi exagerat să credem că, în interval de cîteva minute, tu ai postat un comentariu de la Bucureşti, apoi unul de la Sibiu, apoi altul de la Bucureşti – şi tot aşa. Mihai, atunci n-ai mai părea schizofrenic: ai fi de-a dreptul Speedy Gonzales.

Vreau ca, în această extrem de scîrboasă poveste, să-şi asume fiecare ceea ce a făcut.

Tu ţi-ai asumat acum (abia acum), dragă Mihai, niţel mai multe decît ai făcut. Dar ai uitat să faci un lucru: să prezinţi public scuze autorilor ale căror nume le-ai folosit ca nickname-uri.

Şi acum vine întrebarea firească, adresată unui om pe care l-am apreciat întotdeauna pentru inteligenţa, talentul, „răutatea” şi onestitatea tranşantă din actul critic.

Dragă Teodora Dumitru, ai avut vreo contribuţie la comentariile de pe forumul „Adevărului literar şi artistic” de sub articolul menţionat al lui Bogdan Creţu?

Te rog să-mi dai un răspuns, da sau nu, şi să semnezi cu numele tău: Teodora Dumitru.

Speedy Gonzales, mai vorbim săptămîna viitoare.

Daniel Cristea-Enache

Număr de vizualizări :9553


14 Comments to “Speedy Gonzales”

  1. Sanda Văran spune:

    Este plin de comentatori celebri pe blogul revistei ”Cultura”. Am văzut că însuși domnul Ion Vartic are o intervenție. Sau e vorba tot de un nickname?

    http://revistacultura.ro/blog/2009/07/uniunea-scriitorilor-se-consolideaza-noi-membri/

  2. Stimată doamnă Sanda Văran,

    Ce este pe blogul revistei „Cultura” poate fi ascuns, retras, corectat „tacit” de către domnul administrator unic Mihai Iovănel.
    Dar ce este pe alte site-uri şi bloguri se află la o distanţă protectoare de intervenţiile ulterioare ale lui Mihai Iovănel & co.
    Ce se află pe forumul Agenţia de Carte, pe forumul „Adevărul literar şi artistic”, pe alte forumuri – nu mai poate fi şters. Nici comentariile, nici IP-urile.

    Delicată situaţie, într-adevăr, pentru cei care au luat ca nickname-uri numele unor scriitori şi critici de azi.
    Mai ales dacă cei care au făcut asta sînt universitari…

    Ce-aţi spune dacă un universitar de la Sibiu, să zicem, ar lua ca nickname numele unui universitar de la Iaşi, pentru a-l calomnia pe forumul unei reviste pe un alt universitar de la Iaşi? În opinia mea, asta ar fi de competenţa comisiei de Etică a Universităţii de la Sibiu.

    Dar, stimată doamnă Sanda Văran, să nu anticipăm 🙂

  3. Sanda Văran spune:

    Tiens, tiens!

    Să se intereseze, oare, comisia de Etică de așa ceva?

    Dar, dumnevoastră, domnule Daniel Cristea-Enache, ce spuneți despre un profesor de colegiu, care, de 2(două) decenii, în numele unei etici inventate de el, își construiește cariera, batjocorind sistematic toate numele importante ale literaturii române contemporane de la Paul Goma, Nicolae Breban, Adrian Marino, Eugen Simion, Gheorghe Grigurcu, Marian Papahagi, Dan Culcer, Alex Ștefănescu, Ștefan Agopian, Nicolae Balotă, Nicolae Manolescu, la Ioan Groșan, Ioan Es.Pop și Daniel Cristea-Enache, fără să-i mai socotim pe toți ceilalți scriitori, critici, literați și oameni de cultură care sunt împroșcați ocazional cu noroi de pe blogul revistei ”Tribuna”, o revistă de cultură plătită din banii Consiliului Județean Cluj.

    Credeți că există vreo comisie care s-ar putea ocupa să analizeze acest fenomen destul de neobișnuit, trebuie să recunoașteți, chiar și pentru România?

  4. Stimată doamnă Sanda Văran,

    Situaţiile sînt diferite; categoriile, de asemenea.

    Într-o categorie intră un critic care, semnînd cu numele lui, asumîndu-şi opiniile, îşi exercită dreptul la opinie critică şi publică. După cum am mai spus, cîtă vreme intervenţiile lui nu sînt de un anticomunism feroce sau de extremă dreaptă, ele participă la ceea ce se numeşte dispută de idei. Cînd criticul respectiv, uitînd de disputa de idei, alunecă în sfera atacurilor la persoană, el poate fi atenţionat şi „mustrat”, „punctual”, pentru derapajul respectiv.

    În altă categorie intră un critic care a luat ca nickname-uri numele unor scriitori în viaţă, pentru a-şi insulta un coleg, pe forumul unui reviste culturale. În altă categorie intră nişte critici care se vor fi coordonat pentru a ataca, sub diferite nickname-uri (= numele unor scriitori şi critici de azi), un coleg de breaslă şi de generaţie. În altă categorie intră un universitar care va fi luat ca nickname numele altui universitar, pentru a insulta, pe forumul unei reviste culturale, un alt universitar.

    Stimată doamnă Sanda Văran, eu sper că Teodora Dumitru va răspunde.

    Dragă Teodora, eu sper că vei răspunde întrebării mele.
    Ai avut vreo contribuţie la comentariile de pe forumul „Adevărului literar şi artistic” de sub articolul menţionat al lui Bogdan Creţu?
    Te rog să-mi dai un răspuns, da sau nu, şi să semnezi cu numele tău: Teodora Dumitru.

    Mulţumesc,
    Daniel

  5. Sanda Văran spune:

    Distinse domnule Daniel Cristea-Enache,

    Disocierile dvs. nu răspund întrebării mele, dar înțeleg că nu știți care anume comisie s-ar putea ocupa de acest fenomen. 🙂

    Nu am spus niciunde că cele două situații sunt identice. Dacă vrem însă, putem găsi unele similitudini. Faptele se petrec în spațiul virtual, pe bloguri de reviste culturale și, în timp ce unii își ascund cum pot goliciunea după un nickname, uzurpând numele unei personalități culturale cunoscute, altul se ”ascunde” după principii etice pe care la deturnează și manipulează într-o manieră lipsită de scrupule, murdărind cu aprecieri jignitoare numele, uneori chiar memoria, acelor personalități care par a fi socotite niște autorități de imitat de către noile generațiile de universitari și literați.
    Mă înșel, domnule Daniel Cristea-Enache?

    Puteți să o spuneți, dacă vi se pare că greșesc undeva, fiindcă nu mă supăr.

  6. Stimată doamnă Sanda Văran,

    E o diferenţă importantă între cele două categorii şi între cei care se includ singuri în ele.

    În prima categorie intră un critic care îşi asumă ceea ce scrie. Criticile lui pot fi nedrepte, pot fi jignitoare, pot fi insultătoare. Sau, dimpotrivă, pot fi drepte, pot fi decente, pot intra în sfera disputelor de idei.
    Ceea ce vreau să spun este că criticul respectiv RĂSPUNDE pentru ceea ce scrie. El poate fi criticat de mine, de dvs., de oricine, pentru că, semnîndu-şi comentariile cu numele lui, şi le-a asumat.

    În a doua categorie intră un critic (Mihai Iovănel) care a luat ca nickname-uri numele unor scriitori şi critici de azi, furîndu-le identitatea, pentru a-şi bate joc de un coleg al lui de breaslă şi de generaţie (Bogdan Creţu).
    Timp de patru ani, acest critic NU A RĂSPUNS pentru porcăria pe care a făcut-o. Alături de el – o dată strîns cercul – e posibil să intre şi alţi doi tineri critici (colegi ai lui de redacţie, la revista „Cultura”), cu care este posibil să se fi coordonat.
    După ce Teodora Dumitru îmi va răspunde la întrebarea pe care i-am adresat-o, o să-i pun aceeaşi întrebare şi lui Andrei Terian, criticul de la Sibiu care în seara postării comentariilor pe forumul „Adevărul literar şi artistic” nu se afla în redacţia revistei „Cultura” (aceasta fiind la Bucureşti).

    Elementar, dragul meu Watson 🙂

  7. Sanda Văran spune:

    Stimate domnule Daniel Cristea-Enache,

    Vă asigur că observ diferența importantă și că îmi place să disociez cu Dvs. până în pânzele albe, pentru că știu că sunteți onest, că nu faceți sofistică, că nu veți folosi niciodată un argument mincinos, nu mă veți jigni, dacă nu mă puteți convinge sau ”învinge” sau că nu veți folosi informațiile picante pe care Laszlo Alexandru voia să vi le ”vândă” pe facebook, pentru a mă discredita ca intelectual.

    Chiar în timp ce scriu, îmi dau însă seama, că, în ciuda diferențelor, mai există o asemănare importantă între cele două cazuri: dialogul este imposibil.

    Poate că, fiind foarte ocupat cu lucrurile minunate pe care le faceți în fiecare zi pentru păstrarea în viață a literaturii române, nu v-ați dat seama că nu ați mai primit niciun răspuns de la dl. Terian cam demultișor, de la dl. Iovănel ați primit doar niște acuzații încărcate de dispreț, iar de la criticul feminin preferat doar o tăceeeere afectuoasă.

    E adevărat că, în compensație, ați vorbit foarte mult cu Laszlo Alexandru, care v-a răspuns tot timpul, adică v-a insultat cum i-a plăcut lui mai mult, după care, drept scuză, v-a și ras din lista sa de prieteni virtuali. Credeți că această vânzoleală merită numele de dialog?

    În ceea ce privește afirmația dvs. ”criticul respectiv RĂSPUNDE pentru ceea ce scrie.”, mă tem că e vorba de o posibilitate goală, în care nimeni nu crede. Până acum doar Paul Goma l-a dat în judecată pentru acuzațiile de ”antisemitism” pe care i le-a adus. Restul sunt buni creștini, ca dvs., sau n-ar trebui poate exclusa nici posibilitatea ca ”criticul”, cum vă place să-l valorizați pe sărmanul polemist, să aibă dreptate…..

    Și atunci toată lumea tace și se mulțumește să adopte ”profil bas”.

    Înarmat cu două grenade fumigene, polemistul de carnaval a speriat toată suflarea literară din România, care nu îndrăznește să zică nici pîs în fața oricăror insulte sau jigniri care i se aduc. Sau poate mai există o posibilitate, pe care mi-a sugerat-o discuția cu un important critic român, care nu iese din turnul său de fildeș, decât pentru ca să publice, rar, cărți….Marile personalități care sunt batjocorite de Laszlo al dvs., domnule Cristea-Enache, nu-l citesc, așa că habar n-au ce scrie el despre.

    Doar noi doi ne-am găsit să-i mai facem, din când în când, publicitate… :))

  8. Stimată doamnă Sanda Văran,

    Cazul dlui Laszlo Alexandru este niţel mai complicat.
    Eu am discutat cu domnia sa îndelung pe Facebook, pe marginea premierii cărţii lui Ioan Es. Pop. Şi – deşi avem puncte de vedere complet diferite – i-am apreciat coerenţa în susţinerea unei anumite poziţii.
    Ar fi pripit să spunem însă că poziţia, argumentaţia şi lexicul dlui Laszlo Alexandru m-ar fi „speriat”.
    În general, nu mă sperii nici atît de uşor, nici atît de repede 🙂
    Eu vă propun însă – dacă sînteţi de acord – să discutăm despre dl Laszlo Alexandru într-un alt context: la o adică, tot pe forumul Agenţiei de Carte, sub articolul meu „Robinho”, la care dl Laszlo Alexandru a avut şi-o intervenţie.

    Nu că n-aş avea suficientă atenţie distributivă pentru a observa că Teodora Dumitru n-a răspuns încă întrebării mele… O ştiu onestă şi tranşantă în textele ei critice; va răspunde şi acum, veţi vedea.

    Optimist cum sînt, eu tot mai sper că un critic literar încă-tînăr poate avea puterea de a-şi recunoaşte o greşeală (dacă a fost o greşeală) – şi a-şi cere scuze public scriitorilor ale căror nume le-a luat ca nickname-uri. Dacă nu s-a înţeles clar, acum mă refer la Mihai Iovănel.

  9. Dragă Teodora, este a treia şi ultima oară cînd îţi adresez următoarea întrebare:

    Ai avut vreo contribuţie la comentariile de pe forumul „Adevărului literar şi artistic” de sub articolul menţionat al lui Bogdan Creţu?
    Te rog să-mi dai un răspuns, da sau nu, şi să semnezi cu numele tău: Teodora Dumitru.

    Îţi detaliez şi variantele, deşi nu cred că era nevoie, cu un om de inteligenţa ta.

    Dacă spui „da”, urmează să prezinţi scuze public scriitorilor ale căror nume au fost luate ca nickname-uri. Eu voi gira atunci şi pentru tine, şi pentru Mihai. Eu voi scrie şi voi repeta că v-aţi „jucat”, ca nişte infantili ce sînteţi. (Categoria Komartin, you know what I mean 🙂 Cum girează Radu Vancu pentru Claudiu Komartin, pot să girez şi eu pentru voi.)

    Dacă spui „nu”, înseamnă că Mihai m-a minţit, calomniindu-te pe tine. Mihai Iovănel NU a făcut asta. Nu te-a calomniat pe tine şi nu m-a minţit pe mine ATUNCI. M-a minţit ACUM, în mod frumos, încercînd să ia totul asupra lui. E o chestie de gentleman, care mă bucură. Dar tu, la rîndul tău, trebuie să vii şi să spui „nu”, dacă n-ai avut nici o contribuţie la mizeriile alea. Trebuie să spui „nu” şi să semnezi cu numele tău.

    Te rog pentru a treia şi ultima oară, dragă Teodora. Nu te face că nu vezi acest articol pe care îl vede toată lumea: e cea mai josnică variantă din cîte poţi alege.
    Teodora Dumitru, aşa cum o cunosc eu, nu poate alege această a treia variantă, a laşităţii ariviste.
    Ea poate fi – sper! – altfel decît Andrei Terian, dar nu poate fi – sper! – altfel decît Mihai Iovănel.

    Dragă Teodora, pînă joi la prînz, ai două zile pline să răspunzi.

    Fostul tău asistent şi coleg,
    Daniel

  10. Teodora Dumitru, fosta mea studentă şi colegă, mi-a răspuns!… În privat.
    Am rugat-o să treacă mesajul său privat aici, pe Agenţia de Carte; şi să-l posteze cu mîna ei.

    De ce am rugat-o acest lucru?
    Fiindcă nu mai am încredere 100% în mesaje private, mai ales într-o afacere atît de scîrboasă, în care între ce se spune în particoler şi ce se postează sub diferite nickname-uri se cască o prăpastie.

    Mulţumesc pentru înţelegere, dragă Teodora.

  11. komartin spune:

    asta se cheamă caracter, Daniel, și e opusul spălării la nesfârșit a rufelor în public

  12. Dragă Claudiu,

    Tu eşti Claudiu Komartin, da? Dacă dăm click pe „komartin”, ajungem pe blogul tău.
    Poţi avea orice opinie, cît de critică, la adresa mea. Cînd am polemizat cu tine, am polemizat cu tine: Claudiu Komartin.

    Problema este, dragă Claudiu, că dacă dăm un click imaginar pe „Alex. Şt.” şi pe „Constanţa B.” de sub articolul semnat de Bogdan Creţu în „Adevărul literar şi artistic” – dacă dăm acel click imaginar, ajungem nu la criticul Alex. Ştefănescu şi la poeta Constanţa Buzea, ci la Mihai Iovănel. După cum ai văzut.

    Şi dacă dăm un click imaginar pe „Antonio Patraş” de sub acelaşi articol , pe acelaşi forum al „Adevărului literar şi artistic”, vom ajunge nu la Antonio Patraş, ci la un critic care a furat identitatea lui Patraş pentru a-l insulta pe Creţu. Voi pune curînd o nouă întrebare cu adresă precisă, legată de utilizarea ca nickname a numelui lui Antonio Patraş.

    Altfel, am impresia că eşti un cititor constant al meu: pe blogul lui Radu Vancu, pe blogul lui Răzvan Ţupa, pe Agenţia de Carte… Îmi place că, la Londra fiind, te gîndeşti nu numai la Radu cel bun, ci şi la mine, ăla rău’ 🙂

    Cu drag,
    Daniel

  13. Dragă Teodora,

    Te-am rugat, ieri, să treci mesajul tău privat în spaţiul public.

    Îţi adresez – pentru a patra oară – aceeaşi întrebare:
    Ai avut vreo contribuţie la comentariile de pe forumul „Adevărului literar şi artistic” de sub articolul menţionat al lui Bogdan Creţu?
    E atît de simplu, dragă Teodora: scrii DA sau NU şi apoi semnezi cu numele tău, Teodora Dumitru.

    Mulţam, cu drag.
    Daniel

  14. Ţara arde şi eu urmăresc nickname-urile lui Mihai Iovănel & co 🙂

    Dragii mei colegi de breaslă, vă mai las o săptămînă cu „Speedy Gonzales” – că, oricum, văz că încă nu v-aţi înţeles cum să (nu) răspundeţi. E de înţeles. E ceva mai greu, acum, fără nickname-uri…

    Dragă Teodora, poate în aceste şapte zile suplimentare vei reuşi să dai un răspuns public întrebării mele.
    Ţi-o adresez pentru a cincea oară:

    Ai avut vreo contribuţie la comentariile de pe forumul „Adevărului literar şi artistic” de sub articolul menţionat al lui Bogdan Creţu?
    E atît de simplu, dragă Teodora: scrii DA sau NU şi apoi semnezi cu numele tău, Teodora Dumitru.

    Următorul text – joia cealaltă, despre „academicul” de la Sibiu care pleacă marţial la dialog, dar nu mai ajunge…

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro