Zdreanță
dec. 22nd, 2011 | By admin | Category: No comment
Tudor Arghezi, „Zdreanţă”, ilustraţii de Albin Stănescu, Editura Ion Creangă, Bucureşti, 1982
L-aţi văzut cumva pe Zdreanţă,
Cel cu ochii de faianţă?
E un cîine zdrenţuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strîns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfeniţele-i atîrnă
Şi pe ochi, pe nara cîrnă,
Şi se-ncurcă şi descurcă,
Parcă-i scos din cîlţi de furcă.
Are însă o ureche
De pungaş fără păreche.
Dă tîrcoale la coteţ,
Ciufulit şi-aşa lăieţ,
Aşteptînd un ceas şi două
O găină să se ouă,
Care cîntă cotcodace,
Proaspăt oul cînd şi-l face.
De cînd e-n gospodărie
Multe a-nvăţat şi ştie.
Şi, pe brînci, tîrîş, grăpiş,
Se strecoară pe furiş.
Pune laba, ia cu botul
Şi-nghite oul cu totul.
– „Unde-i oul?” – a-ntrebat
Gospodina. – „L-a mîncat!”
– „Stăi niţel, că te dezvăţ,
Fără mătură şi băţ.
Te învaţă mama minte.”
Şi i-a dat un ou fierbinte.
Dar de cum l-a îmbucat,
Zdreanţă l-a şi lepădat
Şi-a-njurat cu un lătrat.
Cînd se uită la găină,
Cu culcuşul lui, vecină,
Zice Zdreanţă-n gîndul lui:
„S-a făcut a dracului!”
Daniel Cristea-Enache
Bonus (tot pentru traducătorul Claudiu Komartin):
http://www.icr-london.co.uk/article/claudiu-komartin-revine-la-icr-londra.html
Sfîrrr! Francul azvîrlit de bobîrnac în sus,/ Lucind, pînă la cruci s-a dus –/ Şi îl aşteaptă hoţii, roată,/ Să cadă-ntors pe partea lui jucată.// – „Nu se prinde! – strigă cei cu bei –/ Te-am văzutără cîteştrei/ Cum l-ai pornit!” – „Măi!”/ – „Să-i saie ochii?” – „Să-i!”// – „Se prinde! – hotărîră cei cu sici – / Dar, haide, înc-o dată, dacă zici./ Îns-acu pe cinci lei, nu pe băncuţă…/ Vrei, Piele-lungă?” – „Bine, Puţă!”// A doua oară, nu-ş cum mă-sa a căzut;/ Că ceata s-a făcut, s-a desfăcut,/ S-a învîrtit, s-a rupt, s-a prins,/ De s-a-nnodat din şase inşi un singur ins.// Duţă scuipă sînge. Irimie/ Zace, cu o găoază-n cap şi în tichie./ Şi căutînd zadarnic să-l scoale/ Îl jăluie ca pe psaltichie:/ – „Vezi, dacă joci, mă! fără parale?…”
(Tudor Arghezi, „Sici, bei”, în volumul „Flori de mucigai”)