Pe adresa redacţiei AgenţiadeCarte.ro am primit un text scris de Olga Alexandra Diaconu despre cartea „Deania neagră” semnată de Alexandru Petria, apărută anul acesta la Editura Herg Benet. Redăm textul integral mai jos.
Noua carte de proză scurtă a scriitorului şi jurnalistului Alexandru Petria continuă aceeaşi linie a surprinderii gândirii ascunse, intime a unor personaje greu de creionat prin felul lor lunecos de a se comporta, personaje având drept deviză a vieţii câştiguri şi plăceri personale, pe care vor să şi le îndeplinească pe căi deloc ortodoxe, după cum ne sugerează şi titlul volumului. Autorul însuşi se complace în a juca rolul unui personaj-narator care nu vrea să condamne faptele personajelor sale, atâta timp cât şi el, pentru a închide ochii, îşi are partea. Personaje de joasă speţă nu sunt pedepsite pentru furt (Aniversarea) sau excrocherii (Trei oameni oneşti).
Scriitorul foloseşte tehnica intrării directe în subiect, pentru o mai bună fuzionare cu cititorii, iar persoana personajului-narator se schimbă de la o povestire la alta. Povestirile, mai lungi sau mai scurte, în funcţie de mesajul propus, se remarcă prin autenticitate, surprinzând perfect tare şi personaje ale României ultimilor 20 de ani. Plasticitatea stilului este redată printr-un stil oral, destul de des piperat cu expresii mai puţin ortodoxe, după cum sunt şi faptele personajelor. Subiectul povestirilor e constituit din fapte obişnuite, banale pentru tipul de personaje propus, care nu pot fi surprinse decât de un ochi atent, pe care Al. Petria îl are, ajutat fiind şi de profesia lui de jurnalist. Detaliile despre viaţa personajelor propuse le aflăm prin intermediul monologurilor altor personaje, scriitorul dând dovadă de o bună stăpânire a tehnicii prozei moderne.
Petria surprinde psihologia omului mărunt, ascunsă cu iscusinţă de gesturi contrare ale personajelor, pentru a o masca. Astfel, Călin plânge pentru că nu a găsit banii, nu pentru mort. (Prima ninsoare). Ura se transformă în dorinţă sexuală, sexul apărând ca modalitate de răzbunare şi defulare a personajului. “Stai, nu te foi, Aluniţă! Nebuno! Aluniţa, i-a strigat mariei, trăgându-i două palme şi scuturând-o de umeri şi de păr” ( Iniţierea). Sunt surprinse şi tragedia morţii la vârsta adolescenţei (Nu numai despre Leo?), iubirea copiilor pentru fiinţele necuvântătoare (În aburi), nu sunt iertaţi nici politicienii ( Răzbunarea, Alegerea ) sau îmbogăţiţii peste noapte care obţin diplome universitare cu bani. ( Corul vânătorilor ), amanta şi nevasta ( La masă ). Personajele par să fie din preajma autorului, ca şi din preajma noastră, a cititorilor, dar e interesant modul în care le surprinde psihologia, parcă fuzionând cu sufletele lor. Petria surprinde un punct maxim al curbei sufleteşti care determină personajele să acţioneze. Uneori apare un anume teribilism al personajelor care pare să contrazică purtarea de zi cu zi a acestora. Astfel, agasată de insistenţele unor colegi de serviciu, care se plângeau de dureri de ochi, Cristina îşi stoarce sânii în ochii acestora.(Lapte de mamă tânără).
Durerile vieţii mărunte, văzute din afară, ca şi schimbarea registrului narativ, sunt benefice pentru cititor.
Olga Alexandra Diaconu
Număr de vizualizări :1718
Oameni importanţi, vorbind despre un Om important…