În colecţia „Mari scriitori români” a editurii „Dacia XXI”, a fost tipărit volumul „G. Călinescu faţă cu totalitarismul” de Nicolae Mecu.
„Majoritatea studiilor reunite în culegerea de faţă îşi au originea în preocupările mele de editor al operei lui G. Călinescu. Mai întâi m-am ocupat de romane, ale căror ediţii critice au apărut în următoarea ordine: Cartea nunţii (1993), Enigma Otiliei (1998), Bietul Ioanide (2000), toate acestea la vechea şi admirabila Editura Minerva. În 2004 le-am adăugat Scrinul negru, în cadrul ediţiei în două mari volume apărute în colecţia „Opere fundamentale”, întemeiată şi coordonată de Eugen Simion la Editura Fundaţiei Naţionale pentru Ştiinţă şi Artă a Academiei Române. Lectura manuscriselor, consultarea periodicelor la care a colaborat scriitorul, colaţionarea ediţiilor antume în vederea întocmirii tabloului variantelor, urmărirea ecourilor romanelor în volume şi reviste – toate acestea, precum şi celelalte operaţiuni presupuse de o ediţie mai ales atunci când ea se vrea una critică, au scos la lumină un bogat material documentar, pe a cărui bază am întocmit aparatul critic (…)” (Nicolae Mecu)
Nicolae Mecu, istoric literar, cercetător ştiinţific gradul I la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Născut la 17 mai 1945 în satul Gorganu, comuna Călineşti, judeţul Argeş. Şcoala elementară de 7 clase în localitatea natală (1952-1959), Şcoala Pedagogică de Învăţători (astăzi, ca şi până la 1948, Şcoala Normală „Carol I”) din Câmpulungul Muscelului (1959-1965), iar în 1967-1972 Facultatea de Limba şi Literatura Română (azi Facultatea de Litere) a Universităţii Bucureşti. La absolvire, repartizat la Institutul „G. Călinescu”. Între 1994-1996, secretar ştiinţific al Institutului, iar în intervalele 1983-1989 şi 1991-1997 secretar general de redacţie al „Revistei de istorie şi teorie literară”. Doctor în Filologie în 1999, cu o teză despre junimistul Iacob Negruzzi, coordonată de George Munteanu, apoi de Al. Săndulescu. În paralel, începând cu anul 1995, funcţionează şi în învăţământul superior, la Institutul Teologic Romano-Catolic din Bucureşti, ca lector (1996), conferenţiar (2001) şi profesor universitar (2004), predând literatura română modernă (1864-1947). Decan la acest institut în 2004. Din 2004 până în prezent, profesor la catedra de Litere a Institutul Teologic Adventist de la Cernica-Bucureşti; decan în 2004-2008. Debutul în 1974 în „Revista de istorie şi teorie literară”. Alte colaborări, la revistele „Limbă şi literatură” şi „Limbă şi literatură română”, „Viaţa românească”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „România literară”, „Manuscriptum”, „Luceafărul”, „Argeş” şi altele. În 2009, ordinul „Meritul cultural” în grad de Cavaler.
