“Romantismul german” de Ricarda Huch

apr. 18th, 2011 | By | Category: Agenda de carte

La Editura Humanitas a apărut volumul “Romantismul german” de Ricarda Huch, în traducerea Vioricăi Niscov. Ricarda Huch este cea mai însemnată prozatoare germană de la finele secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea.

„Cineva a spus cândva despre operele lui Tieck că ele nu ar trebui judecate separat, ci laolaltă, ca un întreg, la fel cum procedăm, de pildă, în faţa unei catedrale gotice. Acelaşi lucru s-ar putea afirma despre întregul curent romantic. Căci acesta devine o apariţie maiestuoasă abia atunci când ţinem seama de întrepătrunderea şi influenţa reciprocă a tuturor ideilor sale alcătuitoare, de felul în care ele se luminează, se întăresc, se amplifică una pe cealaltă, în aşa fel, încât, dacă fiecare idee în parte poate părea arbitrară şi informă, ea este însufleţită, în interiorul întregului din care face parte şi pe locul pe care îl ocupă, de o viaţă plină de strălucire şi adevăr.” (Ricarda Huch)

„Cu douăzeci şi cinci de ani în urmă Ricarda Huch a scris o carte care corespunde mai degrabă situaţiei intelectuale din Germania de azi decât celei din 1899. Ea anticipează un tip de scriere cu care publicul nostru s-a familiarizat doar de curând, după ce aventurile timpului l-au făcut să-i simtă necesitatea, iar dacă ar apărea azi ar fi negreşit la fel de discutată şi de dorită ca operele lui Keyserling, Spengler, Gundolf şi Bertram. Mă refer la cartea ei despre romantismul german, în două volume, care s-a ridicat la nivelul obiectului său, vreau să spun: a atins tot ce-a fost vreodată mai înalt în Germania, ba chiar în lume.” (Thomas Mann, 1924)

Ricarda Huch s-a născut în 1864 într-o familie de negustori din Braunschweig. A urmat, între 1887 şi 1892, studii de istorie, filozofie, filologie şi istorie la Zürich, fiind una dintre primele femei din Europa cu educaţie academică. Şi-a luat doctoratul în filozofie cu o lucrare de istorie elveţiană. A lucrat ca profesor de liceu şi ca asistent la Biblioteca Naţională din Zürich, a trăit o vreme la Trieste, apoi, ca scriitor profesionist, la München, Berlin, Viena, Heidelberg, Jena. Distinsă cu premiul Goethe (1931) şi premiul Wilhelm Raabe (1944). În perioada nazistă a preferat expatrierii „emigraţia internă”; în 1933 a demisionat din Academia prusiană (fusese prima femeie admisă cu trei ani în urmă), în semn de protest faţă de noile stări de lucruri din Germania. A murit în 1947. Spirit nobil, independent, justiţiar, cu o vie conştiinţă a libertăţii şi demnităţii umane, atrasă predilect de personalităţi, epoci şi evenimente istorice frământate, răsturnătoare de valori (Risorgimento, Războiul de Treizeci de Ani, Reforma lui Luther, romantismul, Revoluţia de la 1848). A scris poezie lirică, nuvele, romane, eseuri, memorii, biografii, studii istorice. A publicat printre altele: Gedichte (1891), Erinnerungen von Ludolf Ursleu dem Jüngere (1893), Die deutsche Romantik (1899-1902); Aus der Triumphgasse, 1902; Seifenblasen, 1905; Geschichte von Garibaldi (1906-1907); Das Leben des Grafen Federigo Confalonieri (1910), Der grosse Krieg in Deutschland (1912-1914), Gottfried Keller (1914), Wallenstein (1915), Luthers Glaube (1916), Der Fall Deruga (1917), Alte und neue Götter (1930), Deutsche Geschichte, 1934-1937 (1947), Frühling in der Schweiz (1938), Weisse Nächte (1943).

Număr de vizualizări :1715


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro