Mircea Albulescu, Radu F. Alexandru şi Dinu Tănase, la o nouă ediţie a cineclubului “Luni de film”

feb. 6th, 2011 | By | Category: Postcard

Luni, 7 februarie 2011, ora 19:30, la Noul Cinematograf al Regizorului Român (NCRR- Str. Intrarea Monetăriei nr. 3, Bucureşti, în incinta Muzeului Ţăranului Român), are loc o nouă ediţie a cineclubului “Luni de film”. Cu această ocazie, va fi prezentat filmul „La capătul liniei” (1983) de Dinu Tănase. După ce a participat la cineclub, în urmă cu trei luni, la proiecţia filmului lui Andrei Blaier „Ilustrate cu flori de câmp”, la care fusese director de imagine, Dinu Tănase revine la „Luni de film”, de data aceasta în calitate de regizor. Mai mult, el va fi însoţit la NCRR de către interpretul rolului principal din „La capătul liniei”, marele actor de teatru şi film Mircea Albulescu, şi de scenaristul Radu F. Alexandru, care şi-a făcut intrarea în cinema cu acest film. Cei trei invitaţi speciali vor intra în dialog cu publicul cineclubului.

În 1990, la a zecea ediţie a Festivalului Internaţional de Film de la Amiens (Franţa), „La capătul liniei” a obţinut Marele Premiu „Licorne d’Or” pentru cel mai bun lungmetraj de ficţiune şi Premiul de interpretare feminină (Ioana Crăciunescu).

Maistrul turnător Crişan (Mircea Albulescu), implicat într-un grav accident de muncă, şi prietenul său Cicea (Dan Condurache) încearcă să se reintegreze în societate. „La capătul liniei” ferate, într-un oraş provincial cu un combinat siderurgic, Crişan va găsi şi dragostea lui Any (Ioana Crăciunescu), o ospătăriţă părăsită de soţ.

«Neorealist» în intenţie, gândit în alb-negru, «La capătul liniei» este expresia unei idei artistice pe care regizorul, teoretizând-o, a pus-o în practică, de la filmul anterior, cu obstinaţie: «Într-un film de actualitate, dacă vrem ca în dreptunghiul ecranului să se vadă şi să rămână şi altceva decât povestea şi personajele, mi se pare esenţial a nu ne feri să vedem lumea exact.» Altfel spus, dincolo de «poveste», dincolo de «ficţiune», cineastul urmăreşte «zgomotele vieţii». Filmul «La capătul liniei» devine, astfel, un «seismograf» sensibil al realităţii: peste ani, dacă vrem să vedem cum arătau străzile, oamenii, aşezările de la începutul deceniului al nouălea din veacul XX, la acest film vom «merge»…”, a scris criticul de film Călin Căliman în „Istoria filmului românesc”.

Număr de vizualizări :1402


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro