Vineri, 4 februarie 2011, ora 15:00, în sala TP8 a Facultăţii de Litere din Braşov, poetul Ion Mureşan va susţine conferinţa „Despre poezie”. Aceasta va fi urmată, începând cu ora 17.00, în librăria Şt. O. Iosif din Braşov, de lansarea noului său volum de poezii ”cartea Alcool”, Editura Charmides. După lansare, poetul va susţine un recital de poezie.
„Dacă colegii lui de generaţie optzecistă au coborât poezia în stradă, Ion Mureşan a dus fantasticul şi metafizica la cârciumă. Căci cârciuma este toposul prin excelenţă al poeziei sale; totul se petrece aici: şi viaţa, şi moartea; şi ratarea, şi mântuirea. Deopotrivă refugiu din realitate şi loc de trecere sau de (re)producere a graţiei divine, cârciuma este un loc al faptului derizoriu, dar şi al unor mici-mari gesturi epifanice, un limb privilegiat, spaţiu al distorsiunii realităţii, dar şi al revelaţiei unei lumi de dincolo sau de dincoace cu care comunică permanent („între vii şi morţi e un du-te vino, neîntrerupt, de aceleaşi vorbe“) prin scene mundane, regresii în istoria personală, viziuni şi deliruri metafizice, reverii, confesiuni, perplexităţi, dorinţe. Aici alcoolicii se înalţă şi întrezăresc Paradisul şi tot aici decad în bolgiile interioare, cârciuma fiind, în acelaşi timp, un black (alco)hole personal şi un portal divin colectiv ce privilegiază extazul şi supliciul, întunecările şi iluminările. Cei slabi, umili şi păcătoşi îşi reclamă Împărăţia promisă şi dreptul la adevăr, căci pe scena cârciumii un teatru mai mult decât iniţiatic, un teatru religios joacă (sau repetă) tot felul de personaje simple şi/sau decăzute pentru care ratarea şi mântuirea, compasiunea şi violenţa, regretul şi bunătatea, trădarea şi graţia sunt spectrele aceleiaşi existenţe. Ca şi cum aburii alcoolului ar facilita, mai mult decît fumul tămâii, o transă mistică cotidiană (parafrazându-i ultra-citatul vers: alcoolul este judecata realităţii). Scene evanghelice, inclusiv cele ale Învierii şi Judecăţii de Apoi, au loc în spaţiul deopotrivă damnat şi sacru al cârciumii pe deasupra căreia trec sau aşteaptă şi-i veghează pe beţivi îngerii (lor) pierduţi, răniţi, decăzuţi, cu fizionomii de alcoolici ei înşişi.”, a scris Marius Chivu în Dilema Veche.
