Ministerul Culturii este solicitat de Pro Patrimonio, ICOMOS România şi Academia Română să acţioneze de urgenţa în vederea salvării sitului istoric Roşia Montană

ian. 6th, 2011 | By | Category: Postcard

Pro Patrimonio, ICOMOS România şi Academia Română au dat publicităţii pe 4 ianuarie 2011, declaraţia comună referitoare la situl istoric minier Roşia Montană (anticul Alburnus Maior), o componentă inestimabilă a patrimoniului universal care este ameninţată cu dispariţia iminentă dacă proiectul minier propus de Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) este autorizat de statul român. Declaraţia comună urmăreşte să evidenţieze valoarea unică a sitului şi solicită Ministerului român al Culturii şi Patrimoniului Naţional să acţioneze de urgenţă în vederea salvării sale. AgenţiadeCarte.ro prezintă integral această declaraţie comună pe care au remis-o presei reprezentanţii Pro Patrimonio – preşedinte prof. Şerban Cantacuzino, vicepreşedintele  Pro Patrimonio arh. Şerban Sturdza, preşedintele ICOMOS Româniaconf. Sergiu Nistor şi preşedintele Academiei Române prof. Ionel Haiduc.

„Specialişti în domeniul patrimoniului cultural şi natural s-au întrunit la Bruxelles pe 30 Noiembrie 2010, la iniţiativa organizaţiei Pro Patrimonio, sub patronajul europarlamentarului român Daciana Sârbu. Scopul întâlnirii a fost rediscutarea sitului istoric minier Roşia Montană (anticul Alburnus Maior), parte unică şi inestimabilă a patrimoniului universal, aflat în pericol de iminentă dispariţie dacă proiectul de exploatare minieră propus de compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) va primi aviz favorabil din partea Statului Român.

Această conferinţă se înscrie în linia îndelungatei campanii declanşate în urmă cu mai mulţi ani de Pro Patrimonio, ICOMOS şi Academia Română, prin care organizaţiile îşi exprimă îngrijorarea faţă de proiectul menţionat şi cer autorităţilor române, reprezentate în acest caz de Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional, să protejeze patrimoniul inestimabil al Roşiei Montane şi să nu dea curs proiectul minier.

Studiile prezentate de arheologul Horia Ciugudean şi arhitecţii Virgil Apostol şi Ştefan Bâlici au pus în lumină valoarea excepţională a sitului, prin prezentarea celor mai importante componente ale patrimoniului cultural al Roşiei Montane care îl recomandă ca un sit potenţial pentru Lista Patrimoniului Universal: vestigii ale celui mai complex şi extins sistem de exploatare minieră auriferă antică cunoscut până la ora actuală pe întinsul întregului Imperiu roman; peisajul minier unic moştenit din epocile romană, medievală, modernă şi contemporană (până la jumătatea sec. XX); târgul minier, reflex al epocii preindustriale şi, nu în ultimul rând, singularitatea anticului Alburnus Maior în cultura universală, dobândită graţie vestitelor tăbliţe cerate romane descoperite aici în secolul al XVIII-lea.

Analiza biodiversităţii şi a habitatelor naturale prezentată de botanistul Andrew Jones (Marea Britanie) a ilustrat numeroase specii de plante rare, puse sub cele mai înalte forme de protecţie prin mecanismele naţionale şi europene, precum şi biodiversitatea excepţională a zonei, cu habitate constituite în perioada daco-romană şi menţinute doar datorită practicilor agriculturii tradiţionale. În acelaşi timp, autorul a atras atenţia asupra ireversibilităţii oricărei acţiuni distructive.

În faţa acestei palete de valori şi a ameninţării reprezentate de intenţionata reluare a mineritului în carieră deschisă, dl. Zsolt Visy, reprezentantul delegat al ICOMOS la conferinţă, a vorbit despre numeroasele luări de poziţie ale acestei organizaţii în sprijinul salvării Roşiei Montane şi a reiterat apelurile de salvare şi punere sub o protecţie eficientă prin mecanismele naţionale şi internaţionale. Pe lângă aceasta, Dl. Visy a făcut o binevenită demonstraţie cu privire la justeţea şi necesitatea demersului de clasare a sitului Roşia Montană în Lista Patrimoniului Mondial. Argumentele d-sale s-au bazat pe confruntarea valorilor culturale ale acestui sit cu criteriile UNESCO de clasare în Lista Patrimoniului Mondial, o confruntare în urma căreia calităţile excepţionale ale sitului Roşia Montană au ieşit cu vigoare în evidenţă.

Tragedia locuitorilor Roşiei Montane, abandonaţi de autorităţile publice, locale şi naţionale, în faţa unor presiuni enorme (financiare şi propagandistice) şi împiedicaţi de reglementările de urbanism aflate în vigoare să îşi asigure propria existenţă, reduşi în consecinţă la sărăcire forţată şi confruntaţi cu lipsa şanselor de dezvoltare, a fost subliniată cu fermitate de vorbitori. În opoziţie cu această situaţie dramatică, economista Françoise Heidebroek (Belgia) şi Maria Berza, fost vicepreşedinte al Pro Patrimonio, au arătat potenţialul economic al dezvoltării localităţii şi al întregii zone. S-a arătat că patrimoniul natural şi cultural constituie resursa cea mai importantă pentru dezvoltarea durabilă a zonei, înţeleasă în termenii stabiliţi la conferinţa ONU de la Rio de Janeiro din 1992. Faţă de ideile promovate de ONU accepţiunea exclusiv mercantilă asupra dezvoltării durabile reflectată în intervenţiile reprezentanţilor RMGC este total divergentă.

Incompatibilitatea activităţilor caracteristice mineritului contemporan în carieră deschisă şi cu durată limitată cu conceptul de dezvoltare durabilă a fost subliniată de Preşedintele Academiei Române, prof. Ionel Haiduc, precum şi de geochimistul şi hidrochimistul Robert Moran (SUA), autorul raportului „Review of the Roşia Montană Environmental Impact Assessment Report with a focus on water and water quality-related issues”. Dr. Robert Moran a atras atenţia asupra unor mistificări răspândite de compania minieră în documentaţiile trimise autorităţilor spre avizare. Dr. Moran a afirmat că un aviz favorabil acordat studiului de impact asupra mediului al proiectului minier ar fi inacceptabil, în condiţiile în care studiul înaintat de RMGC autorităţilor române cuprinde, în ciuda dezvăluirilor şi avertizărilor repetate, paragrafe şi concluzii modificate fără ştiinţa şi acordul autorilor respectivi. Inacceptabilă este şi avizarea favorabilă a unui proiect minier care nu prezintă în mod transparent publicului detaliile financiare, cum sunt: detalii ale asigurării de mediu şi cum este aceasta calculată; care este ipoteza de calcul; care sunt redevenţele, taxele şi cum sunt ele distribuite; cine va supraveghea constituirea corectă a asigurării şi în ce condiţii va fi accesată. A fost, astfel, pus în evidenţă modul deformat în care înţelege compania minieră problema răspunderii şi a beneficilor promise României.

În timpul intervenţiilor a mai fost subliniat că este, de asemenea, inacceptabil ca un astfel de proiect să fie avizat fără o evaluare şi prezentare transparentă a riscurilor şi costurilor sociale şi a impactului asupra populaţiei, specifice tuturor exploatărilor miniere din lume, precum şi zonelor mono-industriale. Iar aceasta se întâmplă în condiţiile în care statul român cunoaşte direct şi de dată recentă care este amploarea unor asemenea costuri, generate de reconversiile profesionale, bolile profesionale, somatice şi psihice (care produc un număr ridicat de asistaţi social), tendinţele accentuate de părăsire a zonelor afectate (depopularea), delincvenţa şi criminalitatea peste medie, blocarea şi/sau descurajarea dezvoltării altor tipuri de afaceri pe perioada proiectului, precum şi facilităţile fiscale acordate operatorilor economici după închiderea exploatărilor – implicit neîncasarea de taxe şi impozite pe perioade îndelungate de timp – necesare pentru a relansa şi dezvolta o zonă distrusă de proiectele mono-industriale).

Prezentările reprezentanţilor companiei miniere care intenţionează să implementeze proiectul minier în carieră deschisă nu au reuşit să ofere argumente credibile în privinţa posibilităţilor de dezvoltare durabilă a teritoriului. Motivaţiile economice şi tehnice cu care au susţinut proiectul minier nu au avansat cu nimic în elaborarea unei protecţii reale a mediului istoric şi natural şi cu atât mai puţin a comunităţii.

Soluţiile propuse în proiectul de exploatare minieră sunt inacceptabile. Replici (machete la scară reală) fără nici o valoare istorică sunt promovate ca soluţii compensatorii pentru distrugerea unui patrimoniu cultural de valoare universală; un peisaj monstruos este destinat să înconjoare cele câteva fragmente din sit care se presupune că ar supravieţui după ce o foarte însemnată parte a patrimoniului ar fi ştearsă de pe faţa pământului. Ideea avansată de companie, a unei dezvoltări durabile ulterioare exploatării miniere, bazată pe valorificarea peisajului compus din uriaşe halde toxice de steril şi lacuri contaminate cu cianuri, este lipsită de credibilitate.

Trebuie adus la cunoştinţa publicului că majoritatea obiectivelor miniere propuse sunt amplasate peste monumente şi situri protejate de legile române, aşadar sunt ilegale. Însăşi legea care reglementează activitatea minieră interzice amplasarea obiectivelor miniere acolo unde există monumente istorice sau situri arheologice (L. 85-2003, art. nr. 11, alin. 1). Un exemplu concludent a fost invocat de arheologul Horia Ciugudean: galeriile romane din masivul Orlea, monument istoric protejat de lege, ar urma să fie distruse în totalitate dacă una dintre cele patru cariere propuse în proiect ar fi realizată. În faţa unei asemenea probleme fundamentale, reprezentanţii companiei miniere nu au fost în măsură să ofere un răspuns coerent.

Ideile susţinute de reprezentanţii companiei şi în special de consultantul angajat de aceasta, arhitectul britanic Dennis Rodwell, cu privire la patrimoniul cultural, au fost ferm combătute de specialiştii în domeniul patrimoniului cultural prezenţi la reuniune. A fost sancţionată fără echivoc natura speculativă şi lipsită de argumente ştiinţifice a punctelor de vedere referitoare la valorile de patrimoniu de la Roşia Montană susţinute de Dennis Rodwell şi nu în ultimul rând prezentarea deformată a poziţiei ICOMOS în această problemă.

Pro Patrimonio, ICOMOS România şi Academia Română, în virtutea valorii excepţionale şi incontestabile a patrimoniului cultural şi natural al Roşiei Montane, fiind în total dezacord cu proiectul de exploatare minieră, solicită încă o dată autorităţilor Statului Român cu competenţe în protejarea patrimoniului naţional, european şi universal al Roşiei Montane, în speţă Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional:

1. Să protejeze situl în acord cu legislaţia specifică naţională. Legea nu funcţionează în cazul Roşia Montană. Dacă legile ar fi fost aplicate, proiectul minier în carieră deschisă ar fi fost demult uitat, iar Roşia Montană ar fi beneficiat datorită calităţilor sale de protejare şi valorificare corespunzătoare.

2. Să asigure întărirea protecţiei legale a sitului Roşia Montană prin promovarea sa în Lista Patrimoniului Mondial. În acest scop este necesar ca Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional să depună de urgenţă la Centrul Patrimoniului Mondial UNESCO nominalizarea Roşiei Montane pe Lista Indicativă a României în vederea includerii în Lista Patrimoniului Mondial.

3. Să declanşeze un program de salvare şi valorificare a patrimoniului Roşiei Montane. Cu cât este amânată mai mult implementarea unui astfel de program, cu atât va fi mai prejudiciat acest patrimoniu, reducându-se şansele comunităţii de la Roşia Montană, deja grav afectată, să îşi revină. Acţiuni urgente şi ambiţioase sunt imperative dacă dorim ca Roşia Montană să continue să existe, ca localitate şi ca loc al culturii.

4. Redefinirea politicilor locale şi regionale – în prezent deturnate în interesul exclusiv economic şi reaşezarea lor în acord cu principiile dezvoltării durabile, pornind de la o viziune orientată spre viitor, bazată pe resursele naturale şi culturale excepţionale ale sitului Roşia Montană.

Roşia Montană are un imens potenţial istoric, natural, cultural şi, nu în ultimul rând, uman, pentru a deveni un model de dezvoltare durabilă pentru România. De asemenea, oprirea distrugerilor şi dezvoltarea durabilă a Roşiei Montane se bucură de o susţinere fără precedent în România din partea societăţii civile (Academia Română, ICOMOS, Casa Regală a României, organizaţii şi instituţii profesionale de prestigiu, sute de cadre universitare şi cercetători de talie naţională şi internaţională din cele mai diverse domenii, personalităţi publice, reprezentanţii cultelor religioase, precum şi liste şi petiţii cu mii şi zeci de mii de susţinători). Toate aceste părţi interesate pot să îşi asume responsabilitatea salvării adevăratelor valori ale Roşiei Montane.

Pentru valorificarea acestui uriaş potenţial este necesară însă implicarea responsabilă a autorităţilor Statului Român (atât locale, cât şi naţionale) în respectarea şi aplicarea legii în mod proactiv pentru stoparea acţiunilor de distrugere care au început deja, precum şi în programele de salvare şi valorificare a patrimoniului de la Roşia Montană.

Organizaţiile semnatare, alăturându-se tuturor celor care cred în şansele reale ale Roşiei Montane, asigură autorităţile statului român de sprijinul lor în atingerea acestui scop.”

Număr de vizualizări :6902


2 Comments to “Ministerul Culturii este solicitat de Pro Patrimonio, ICOMOS România şi Academia Română să acţioneze de urgenţa în vederea salvării sitului istoric Roşia Montană”

  1. vio spune:

    nu putem face asta, e inadmibisibil , nu avem nevoie de asa ceva… ajunge doar un pic de inteligenta, nu e chiar asa de greu… va rog, frumos!

  2. Cristina Mohora spune:

    Propun institutului de geriatrie „Ana Aslan ” sa studieze posibilitatea folosirii galeriilor care mai pastreaza aur la tratamente pentru prelungirea vietii. Deasemenea propun sa se calculeze cat ar castiga Romania din exploatarea turistica si terapeutica a zonei . Eu locuiesc in Timisoara , am aproape 50 ani si nu am auzit ca avem in Romania atractii turistice cu valoare de patrimoniu universal asemanator cu piramidele din Egipt. As fi vizitat demult zona si as fi fost foarte mandra ca in tara mea exista asa ceva. Cristina Timisoara

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro