Joi, 9 decembrie 2010, ora 17:00, în cafeneaua Atrium Classic Cafe (Piaţa Mică, nr. 16, Sibiu) va avea loc spectacolul de poezie şi muzică “Poezia se simte în atrium” şi lansarea cărţilor din colecţia “Raftul de poezie” de la Editura A. T. U., coordonată de Mihai Curtean. Coordonatorul “Raftului de poezie” va aduce în faţa publicului cărţile editate în ultima perioadă, din care va prezenta câteva texte. Volumele apărute până acum în această colecţie sunt “Instincte canibalice” de Liviu Ofileanu, „Sub via fiinţei plâng strugurii” de Ioan Barb, „Ochelarii mamei mari” de Niu Herişanu, „Picătura de infinit” de Ioan Barb, “Taxa pe viciu” de Dan Herciu şi “Camiku” de Mihai Curtean. Evenimentul este susţinut de Asociaţia Artgothica Sibiu şi Atrium Classic Cafe.
„Poezia aspră a lui Ioan Barb, mizând pe vârtejurile unor vocabule ale antipoeziei, pe exploziile unor versuri în care contestaţia angajează atât eroul liric cât şi posibilul său discurs, pe direcţia unui expresionism ardelean încercat de demult de afinii lui Aron Cotruş, numeşte o tradiţie a scrisului transilvan din care nu lipsesc rugăciunea, invocaţia, rictusul energiilor dezlănţuite.”, a scris Cornel Ungureanu despre Ioan Barb.
„Dan Herciu îşi joacă perfect ritmurile şi cadenţa, relaţia sa cu textul e liberă şi netensionată, dar şi inducătoare de nelinişti. Ca în «jam-session»-urile lui Jack Kerouac, de pildă, versurile sunt monotone şi surprinzătoare în chiar aceeaşi clipă, naive cu tâlc, precum refrenele de jazz, improvizate cu schepsis. Libertatea lor are o undă de disperare în fundal, căci angoasa stă la pândă.”, a scris Irina Petraş despre Dan Herciu.
„Niu Herişanu este un admirabil şi un curajos, fidel pasiunilor sale şi lumii în care bântuie agăţându-şi de sine cu nonşalanţă, într-un firesc exerciţiu, creaţiile sale. Aflat la al treilea volum de versuri, autorul (nu spun poetul pentru că Niu este în aceeaşi măsură sculptorul, ceramistul, graficianul) ciopleşte, modelează, pictează în versurile sale o realitate aflată la îndemâna fiecăruia din noi, plimbându-ne printr-o lume pe care o ştim, o simţim şi pe care o atingem.”, a scris Dan Ioan Bogdan despre Niu Herişanu.
„Chiar dacă s-au mai «jucat» roluri în istoria poeziei de până acum, chiar dacă mai există, pe alocuri, cazuri în care nu se suprapun întocmai autorul cu eul liric, cred că nimeni nu a făcut acest lucru atât de programatic şi metodic cum îl face Liviu Ofileanu, asumându-şi identitatea scriitorului mexican criminal în serie José Luis Calva Zepeda, poreclit de presă «el poeta caníbal». Liviu Ofileanu nu se grăbeşte să-l condamne pe Calva Zepeda, ci se grăbeşte să-l înţeleagă, aflându-se, din acest punct de vedere, sub zodia unui Dostoievski sau a unui Truman Capote.”, a scris Mihai Curtean despre Liviu Ofileanu.
„Mihai Curtean e, în egală măsură, un poet de inteligenţă speculativă, un poet atent la construcţie şi mai ales la coeficientul de diferenţă pe care trebuie să-l aducă. El împinge poemele spre linia experimentală, dar întotdeauna cu grijă de a nu le diminua funcţia «substanţială» şi confesivă. Inventiv atît la nivelul imaginii, cît şi la acela al formei sau discursivităţii, nu se repetă decît în măsura în care nu-şi poate risipi obsesiile. Cred că avem în faţă un poet adevărat, inovativ şi substanţial deopotrivă.”, a scris Al. Cistelecan despre Mihai Curtean.
Dan Herciu, Ioan Barb, Liviu Ofileanu si chiar Mihai Curtean sunt printre cei mai buni din noul val… poetic.