În curând, la Editura Humanitas va fi reeditat celebrul volum-antologie “Aer cu diamante”, Editura Litera, 1982, semnat de Mircea Cărtărescu, Traian T. Coşovei, Florin Iaru şi Ion Stratan, cu o prefaţă de Nicolae Manolescu şi cu ilustraţii de Tudor Jebeleanu. „Nu ştiu dacă poeţii Cenaclului de Luni vor fi consideraţi cândva a fi format nucleul unei noi promoţii sau generaţii literare. Tot ce pot spune deocamdată este că ei au conştiinţa unui fel comun de a înţelege şi de a face poezia, şi că între poezia lor şi poezia celor care îi preced există suficiente deosebiri, spre a întemeia pe ele ideea unei schimbări de generaţie literară”, scria Nicolae Manolescu în prefaţa „Aer cu diamante”, intitulată „Bilete de papagal”.
„Acum treizeci de ani, stând noi, poeţi tineri şi furioşi, şi judecând realitatea potrivnică, obidiţi de piedicile puse prin edituri nouă, corifeilor ei, ce ne dă-n gând ideea? Să scoatem o carte-n regie proprie! O antologie din tot e mai bun, mai adevărat, mai modern în cultura română. Aţi prins şpilul? Noi eram ăia! Care «noi»? Păi, Traian T. Coşovei, Mircea Cărtărescu şi subsemnatul. Eram, care să mă-nţelegeţi, floarea lirică românească. E drept, ar fi trebuit să fie cooptaţi printre înainte-mergători, Matei Vişniec şi Magda Cârneci. Dar, când Traian şi Mircea i-au făcut o vizită de tatonare lui Matei, nu l-au găsit acasă (…). L-au aşteptat o oră, două, trei, s-au plictisit şi aşa a ieşit Vişniec din poveste. L-au ales pe «Nino» Stratan (…) După aia, ne-am gândit că ne trebuie o copertă, ilustraţii şi o editură. Cu editura era simplu. (…) Mai rămâneau coperta şi ilustraţiile. Aşa am făcut cunoştinţă cu Tudor(ică) Jebeleanu. Tudor a fost cu ideile. El a inventat cimitirul de locomotive, din Giuleşti, unde ne-am căţărat pe biele-manivele pentru posteritate. El a compus paginile de gardă. El a şters şi a redesenat, pentru fiecare dintre noi, exasperat de pretenţiile unor filologi… Şi împreună cu el am pozat nişte litere de plumb, sustrase cu greu de la tipografie, pe care le-am potrivit pe o coală de carton ciocan şi le-am pozat ore de-a rândul. Titlul era gata: Aer cu diamante.“, a scris Florin IARU în Academia Caţavencu, în octombrie 2010.