Astăzi, 27 octombrie 2010, ora 17.30, la sediul IICCMER (str. Alecu Russo nr.13-19, Bucureşti), Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), cu sprijinul Institutului Cultural Român, continuă seria de conferinţe „Monica Lovinescu”. Horia-Roman Patapievici va dezbate pe tema „Anticomunismul Monicăi Lovinescu şi patriotismul lui Virgil Ierunca”.
Motto: „Şi rămâi cu acest popor, rămâi singur cu această cetate, cu acest secol, față-n față, ca un copil” Iosif Alexandrovici Brodski
„Monica Lovinescu a fost, cu mijloacele comentariului literar, un critic ideologic şi un catalizator politic căruia i-a lipsit reacţia pe care s-o precipite. Aceasta a fost una din dramele ei, pe care eşecul mişcării Goma îl ilustrează. Nu o interesa să aibă geniul unui Călinescu, pe care, în ţară, toţi criticii din ultima generaţie maioresciană îl invidiau şi şi-l doreau; şi nici nu căuta formulele critice capabile să-i canonizeze literar pe cei buni din punct de vedere estetic. Ea îi căuta pe cei drepţi. Din acest motiv, al doilea paradox al lucrării ei publice a fost acela că mesajul ei a fost perfect înţeles numai de cei care au detestat-o, singurii care (din cauza cenzurii) au putut scrie despre ea înainte de 1989. Aceştia au înţeles că nu ca autori mediocri au fost ei demascaţi de judecăţile Monicăi Lovinescu, ci în calitatea lor de nulităţi morale şi de caractere pernicioase.
Virgil Ierunca avea o certă vocaţie de filosof, vocaţie de care mărturiseşte nu doar fomidabila bibliotecă pe care a lăsat-o în urmă, ci şi curiozitatea cu care, şi-n anii săi târzii, se ţinea la curent cu toate noutăţile filosofice. Ar fi putut deveni un excelent cercetător la CNRS, cariera pe care conştient a refuzat-o, în favoarea pasiunii pentru România. A ales să îmbrăţişeze o altă carieră, fără recompense profesionale şi fără recunoaştere publică în ţara de exil, Franţa, cariera celui care construieşte o instituţie fără ziduri, fără statute, fără legislaţie şi nu cu ajutorul autorităţilor, ci împotriva acestora. Virgil Ierunca a fost un sfânt laic, un tragic al eticii, într-o epocă în care nici tragedia clasică, nici etica nu mai sunt preţuite. Este un miracol că l-am avut.” , a scris Horia-Roman Patapievici.
