În perioada 20 octombrie -20 noiembrie 2010, Consiliul Judeţean Suceava şi Biblioteca Bucovinei „I.G.Sbiera” organizează expoziţia de carte “In memoriam DINU LIPATTI”, ne informează scriitoarea Angela Furtună, inițiatoarea și autoarea prezentării bio-bibliografice. Evenimentul marchează împlinirea pe 16 septembrie 2010 a 60 de ani de la ultimul concert pe care celebrul pianist român Dinu Lipatti l-a susţinut pe scena prestigioasă din Besançon, în Estul Franţei. Oficialităţile franceze din Besançon au celebrat la 16 septembrie 2010 acest eveniment, la un nivel prestigios, internaţional; în acest scop, au fost implicate forurile naţionale şi locale franceze cele mai înalte, pentru a omagia pe unul din cei mai mari artişti români, preţuiţi deopotrivă de Franţa şi de lumea bună a artei. Au participat invitaţi din toată lumea, personalităţi mondiale ale zilei, aparţinând elitelor culturale, concertistice, politice şi din lumea business-ului.
Dinu Lipatti a văzut lumina zilei la 19 martie 1917, în București şi s-a stins, după o boală neiertătoare, în plină tinereţe creatoare, la 2 decembrie 1950, la Geneva. Unul din cei mai buni prieteni şi susţinători ai săi în deschiderea către scenele lumii internaţionale a fos pianista de origine română Clara Haskil. Anul acesta, elita mondială a muzicii şi artelor va comemora la 2 decembrie 2010 şi împlinirea a 60 de ani de la moartea celebrului pianist.
Volume prezente în Expoziţia In Memoriam Dinu Lipatti
Bibliotecile româneşti posedă câteva volume reprezentative referitoare la DINU LIPATTI. La expoziţia de carte de la Biblioteca Bucovinei pot fi văzute următoarele:
1. Cosma, Viorel; Muzicieni români – Lexicon. Ed. Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, 1970.
2. Cosma, Viorel; Două milenii de muzică pe pământul României – Ed. Ion Creangă, 1977.
3. Cosma, Viorel; Compozitori şi muzicologi din România. Mic lexicon. Editura Muzicală a Uniunii Scriitorilor din România, 1965.
4. Jérôme Spycet; Clara Haskil. Ed. Muzicală, Bucureşti, 1987.
5. Tănăsescu, Dragoş; Lipatti. Ed. Meridiane, Bucureşti, 1965.
8. Florian, Carmen Păsculescu; Dinu Lipatti. Ed. Muzicală, Bucureşti, 1989.
9. Şoarec, Miron; Prietenul meu, Dinu Lipatti. Ed. Muzicală, Bucureşti, 1981.
10. Lipatti, Dinu; Viaţa în imagini. Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România, 1962.
11. Coman, Codrin; Harmonia Mundi. O încercare în esenţa muzicii; Ed. Grinta; Cluj Napoca, 2009.
12. Cosma, Viorel; Interpreţi din România. Lexicon. Ed. Galaxia, Bucureşti, 1996.
13. Bărgăuanu, Grigore – Tănăsescu, Dragoş; Dinu Lipatti; Ed. Muzicală a Uniunii Compozitorilor din România; Bucureşti, 1971.
14. Florian, Carmen – Păsculescu; Vocaţie şi destin: Dinu LIpatti. Ed. Muzicală, Bucureşti, 1986.
14. Dicţionar de Mari Muzicieni, sub coordonarea lui Antoine Goléa şi Marc Vignal; Traducere şi completări privind compozitorii români de Oltea Şerban-Pârâu. Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2006.
Interpretările din Bach, Mozart şi Chopin ale artistului român sunt considerate de referinţă.
Mai sunt renumite interpretările sale din Liszt, Enescu, Ravel (Alborada del Gracioso), Concertul pentru pian de Schumann, Concertul pentru Pian de Grieg. Nu a înregistrat niciodată din Beethoven. Mulţi melomani din toată lumea adoră interpretările sale oferite Valsurilor lui Chopin (şi pe care din păcate în concertul de adio din 16 octombrie 1950 Dinu Lipatti nu a mai putut să le interpreteze din cauza epuizării date de boală, ieşind însă din scena lumii concertistice mondiale cu acordurile Coralei “Jesus, bleibet meine freude” de J. S. Bach, care face parte din Cantata „Herz und Mund und Tat and Leben” – mov. X, BWV 147.
Au rămas celebre, ca evenimente notabile, următoarele interpretări înregistrate de Dinu Lipatti: : în1937 – Brahms, Waltzes, Op. 39, cu Nadia Boulanger ; în 1947 – Grieg, Piano Concerto in A minor, cu Alceo Galliera şi the Philharmonia; 1948 – Schumann, Piano Concerto in A minor, cu Herbert von Karajan şi the Philharmonia; 1947/1948 – Frédéric Chopin, Sonata No. 3 in B minor, Op. 58; Barcarole in F-sharp minor, Op. 60; Nocturne No. 8 in D-flat major, Op. 27, No. 2; 1950 – Chopin, Waltzes; Mazurka No. 32 in C-sharp minor, Op. 50, No. 3; 1950 – Schumann, Piano Concerto in A minor, cu Ernest Ansermet and the Suisse Romande Orchestra; 1950 – Recitalul Final de la Besançon (muzică de Bach, Mozart, Schubert şi Chopin).
În lume, există o fundaţie renumită, Lipatti-Haskil Foundation, al cărei scop este administrarea moştenirii artistice şi a imaginii celor doi mari artişti de origine română (http://www.lipatti-haskil-foundation.com/)
Ultimul recital al pianistului roman, cel din 16 septembrie 1950 de la Besançon, a avut următorul program:
Bach: Partita in B flat
Mozart: Sonata # 8 in a minor, K. 310
Schubert: Impromptus, Op 90, # 2 and 3
Chopin: 13 Waltzes.
Boala severă nu i-a mai permis, însă, lui Lipatti să cânte decât primele trei, încheindu-şi viaţa de scenă cu Corala Jesus, bleibet meine freude de J. S. Bach, adăugată la final de însuşi artistul, în loc de Chopin. A fost un semn de adio faţă de Lume şi faţă de Marea Artă, cărora li se dedicase cu pasiune.
Există o relatare a soţiei Madeleine a pianistului, conform căreia aceasta a fost forma supremă prin care pianistul a înţeles să se despartă de lume: „Pentru el, un concert reprezenta un legământ de iubire pentru Muzică”.
Pentru cei care vor să aducă un omagiu artistului:
Casa memorială Dinu Lipatti se află în satul Ciolcești din comuna Leordeni, județul Argeș. Acolo sunt expuse obiecte legate de viața și activitatea marelui pianist și compozitor român. Printre exponate se află un pian Bechstein și un bust al artistului, realizat de sculptorul Ion Irimescu, originar din Judeţul Suceava.
Arta interpretativă a lui Dinu Lipatti este elogiată de cei mai reputaţi specialişti: criticul muzical Harold Schonberg, deţinător al unui Premiu Pulitzer, a scris despre înregistrările lui Dinu Lipatti din 1947 – 1948 din Chopin că „este vorba despre o interpretare a muzicii lui Chopin de un nivel cum puţini artişti din generaţia aceasta pot atinge”.
