De curând, la Editura Litera Internaţional a apărut volumul “Amantul doamnei Chatterley” de D.H. Lawrence.
Poate cea mai celebră scriere a lui Lawrence, “Amantul doamnei Chatterley”, roman clasic al iubirii pătimaşe, eliberată de prejudecăţi, portretizează puterea regeneratoare a senzualităţii – o afirmare a vieţii şi o şansă la fericire.
În Anglia anilor 1920, Constance, tânăra doamnă Chatterley, duce o viaţă monotonă alături de un soţ infirm şi incapabil de a avea o viaţă de cuplu normală. Indiferenţa bărbatului şi neîmplinirea sexuală o împing pe Constance într-o legătură amoroasă cu paznicul de vânătoare al domeniului, în braţele căruia îşi găseşte fericirea.
David Herbert Lawrence (1885, Eastwood, Nottinghamshire, Anglia – 1930, Vence, Franţa), romancier, nuvelist, poet şi eseist englez, a început să scrie în 1905 şi a publicat primul roman, “Păunul alb”, în 1911. “Fii şi îndrăgostiţi” (1913) este un roman autobiografic despre viaţa familiilor clasei muncitoare, iar “Curcubeul” (1915) şi continuarea sa, “Femei îndrăgostite” (1920), condamnă maladiile civilizaţiei moderne ca efecte ale industrializării asupra psihicului uman. “Cangurul” (1923) descrie persecuţia prin care scriitorul a trecut în timpul Primului Război Mondial, iar “Şarpele cu pene” (1926) are ca inspiraţie fascinaţia lui pentru cultura aztecă. Opera lui Lawrence este remarcabilă prin intensitate şi senzualitate; câteva dintre lucrările sale, printre care şi “Amantul doamnei Chatterley” (1928), au fost interzise, fiind considerate obscene.
