De curând, la Editura Polirom, în colecţia „Biblioteca Polirom. Proză XX” a apărut volumul “Maşina de iubit, cea sacră şi profană” de Iris Murdoch. Romanul a fost distins cu premiul Whitbread în anul 1974.
“Maşina de iubit, cea sacră şi profană” este un roman construit în jurul unor personaje aflate în căutarea păcii interioare, iremediabil compromisă de câte un eveniment brutal.
Montague Small, un scriitor de romane poliţiste, este neconsolat după moartea soţiei sale, a cărei fidelitate rămâne sub semnul întrebării. Small îşi detestă cărţile, iar orice încercare de a‑şi găsi o ocupaţie acaparantă eşuează, în afara unui interes tot mai viu faţă de dificultăţile cu care se confruntă vecinul său, Blaise Gavender, psihoterapeut amator, şi faţă de soţia acestuia. Treptat, Gavender ajunge să‑l obsedeze tot mai mult, căci pare să ducă o viaţă dublă, împărţindu‑se între familia sa „legitimă” – soţia şi fiul său adolescent – şi existenţa alături de amanta şi celălalt fiu. Incapabil să decidă la ce anume este dispus să renunţe, Blaise va permite acestei situaţii ambigue să afecteze iremediabil vieţile tuturor celor implicaţi.
„Maşina de iubit, cea sacră şi profană” este un roman având ca temă durerea pe care sunt în stare să şi-o provoace unul altuia, dar şi lor înşişi, oameni cât se poate de obişnuiţi şi vulnerabilitatea a ceea ce ne-am obişnuit să luăm drept normalitate. Atât notele sumbre, cât şi frumuseţea acestei cărţi memorabile provin din conştientizarea faptului că lumea din jurul nostru nu funcţionează pe baza unor principii etice sau estetice, că acesta este un lucru în care cred numai copiii, dar nici măcar inocenţa lor nu e o pavăză împotriva realităţii.” , scria despre acest roman Elaine Feinstein.
„Nu încape îndoială că Iris Murdoch este una dintre cele mai strălucite romanciere contemporane. Forţa imaginaţiei sale, inteligenţa şi subtilitatea cu care dezvăluie adevăruri umane profunde o plasează printre marii scriitori ai ultimei jumătăţi de secol.”, scria cotidianul The Times.
