Archive for ianuarie 10th, 2015

Luciditatea şi riscurile supralucidităţii

ian. 10th, 2015 | By
Luciditatea şi riscurile supralucidităţii

Nu e uşor, nu e rapid, nu excită. Gândiţi-vă bine! Dar dacă aţi gustat beckettiana ”Krapp’s Last Tape”, cu reluările şi furiile ei, atunci marchez en avant! Timişoreanul Tudor Creţu zămisleşte ceva cu totul altceva: ”Casete martor” (Tracus Arte) este un roman masiv, experimental şi cu meandre psihologice greu de controlat. Ca să mă catharsizez de la bun început, o să spun că singurul lui mare defect este numărul: 467 pagini! Pentru un roman în afara cronologiei, intrigii cu suspans şi uşurinţei la lectură, 8 măji de pagini creează un efect de ”Finnegans Wake”. Odată purificarea de răul criticesc înfăptuită, o să adaug că am înregistrat câteva declaraţii de dragoste la adresa romanului, ce-i drept, de la cititoare avizate. Suntem în subterana dostoievskiană, dar şi în corsetul blecherian. Imaginaţia demenţială (în ambele sensuri) face diferenţa. Această imaginaţie à la Ivan Karamazov, de-dracul-văzătoriu, împănată cu delicioase ipohondrii, ne aduce în pragul delirului bulgakovian: „Citeam despre auto-control şi m-am speriat. Am cancer. O tumoare negricioasă, un fel de nor cancerigen îmi acaparează cerul gurii. N-are cum să fie o simplă răceală”. Cititorul, dacă nu înhaţă ironia din prima, rămâne buimac. „Vertijul onirico-ficţional” de „bio-grafie”, cum se pronunţă romancierul, montează o carte a ritualurilor eterogene: de la arte marţiale, până la exorcizări. De pildă, floarea din mijlocul covorului care e lovită cu cuţitul: „aici e boala, moare boala. Aici e boala, moare boala!”