Dan Mircea Cipariu, Nicolae Manolescu și Corneliu Leu, candidați pentru președinția USR

aug. 19th, 2013 | By | Category: Agenda de carte

La 15 august 2013 s-a încheiat depunerea candidaturilor pentru preşedinţia Uniunii Scriitorilor din România. S-au înscris, în această ordine, Dan Mircea Cipariu, Nicolae Manolescu şi Corneliu Leu. Programele celor trei candidaţi pot fi citite pe site-ul USR precum şi pe site-urile filialelor USR. Conform hotărârii Consiliului USR, 15 august 2013 era data până când se puteau depune aceste candidaturi. AgențiadeCarte.ro vă prezintă programele celor trei candidați.


Programul „Uniunea Scriitorilor din România, în pas cu schimbarea!” – Dan Mircea Cipariu
Publicat la 31 iulie 2013
Uniunea Scriitorilor din România a fost şi este marcată de trei forme de criză: criză economică şi financiară pentru că nu a reuşit să încaseze la zi venituri eligibile şi să recupereze creanţe; criză de management pentru că nu a reuşit să atragă resurse umane de top capabile să dezvolte programe de promovare şi să atragă fonduri din finanţări locale, regionale şi europene; criză de încredere pentru că nu a reuşit să realizeze un sistem integrat de relaţii publice şi de comunicare prin care să fie asigurate transparenţa deciziilor conducerii USR şi, de asemenea, apartenenţa la un corp profesional de elită. Putem scăpa de aceste trei crize doar dacă ne vom angaja să susţinem o nouă viziune: Uniunea Scriitorilor în pas cu schimbările profunde ale unei societăţi a tehnologiei informaţiei şi a comunicării! M-am înscris în competiţia pentru câştigarea preşedinţiei USR pentru a vă propune un set de valori şi principii care să facă din Uniunea Scriitorilor o cultură organizaţională modernă capabilă să obţină bani pentru programele ei şi, mai ales, capabilă să creeze prin comunicarea internă cu membri ei o coeziune de breaslă.

Problema de fond a Uniunii Scriitorilor din România rămâne, după ani de dezbateri şi lamentări, comunicarea internă. Nu ne cunoaştem între noi, nu suntem în contact, în timp real, cu informaţii elementare despre viaţa noastră literară, nu ştim cum şi pe ce sunt cheltuiţi banii instituţiei, nu cunoaştem criteriile de selecţie şi felul în care proiectele, premiile şi bursele au fost votate ori respinse. Lipseşte cu desăvârşire comunicarea internă. Această situaţie de fapt poate fi rezolvată urgent printr-un buletin informativ lunar care să fie trimis/dăruit fiecărui membru al USR şi prin Anuarul Scriitorilor Români. Dinbuletinul informativ lunar al USR vom putea afla cu toţii ce burse, fonduri de mobilitate şi rezidenţe literare le sunt oferite membrilor USR, ce licitaţii de proiecte literare la zi sunt, ce festivaluri, seminarii sau evenimente literare sunt în ţară, la celansări de carte sau sărbătoriri se pot duce colegii noştri în respectiva lună. AnuarulScriitorilor Români, o apariţie editorială pe care o vor primi toţi colegii din USR, îi va prezenta cu datele lor bio-bibliografice şi reperele de contact pe toţi colegii din USR. Înaintea buletinului informativ lunar al USR şi a Anuarului Scriitorilor Români, voi realiza obază de date ce va folosi informaţiile unui prim recensământ profesionist al membrilor USR. Avem colegi specialişti în domenii de interes – marketing, management, cultură organizaţională, oameni de afaceri, doctori, jurişti, traducători, jurnalişti, creatori de pagini web – care constituie o avuţie a breslei noastre deloc exploatată până acum.Comunicarea internă şi folosirea resurselor umane şi de informaţie ale membrilor Uniunii Scriitorilor pot transforma cu adevărat organizaţia noastră şi sunt soluţii eficiente prin care să ne cunoaştem mai bine şi să ne promovăm statutul de scriitori.
În timpul madatului meu de preşedinte al USR voi iniţia şi realiza un proces de democratizare reală a accesului membrilor la resursele patrimoniale, de informaţie şi de imagine ale USR, folosindu-mă, printre altele, de suporturi media clasice şi de cele oferite de Internet, reţelele de socializare şi multimedia. Colegii din USR vor avea nu numai obligaţia de a plăti cotizaţia, ci şi următoarele drepturi: vor primi lunar buletinul informativ al USR, vor primi anual – Anuarul Scriitorilor Români, vor avea un cont gratuit de promovare pe pagina web a USR, vor putea fi consultaţi prin intermediul unui vot electronic pentru luarea celor mai importante decizii care privesc breasla. Echipamentele tehnice pentru implementarea votului electronic şi a consultărilor electronice ne vor permite, de altfel, să putem avea o comunicare directă, la orice oră din zi şi din noapte, cu filialele USR şi cu colegii noştri.
Principiul suveran al comunicării între noi va determina să avem o nouă viziune în conducerea organizaţiei noastre. Să ne punem întrebarea pragmatică: ce rezultate directe şi palpabile pentru colegii noştri aduc resursele umane pe care USR le plăteşte în acest moment? E necesară, astfel, o restructurare a conducerii executive a USR pentru ca interesele şi nevoile membrilor să fie servite în mod eficient şi transparent. O restructurare care să ţină cont de situaţia de criză economică şi de necesitatea de a transforma Uniunea Scriitorilor într-o cultură organizaţională modernă.
Voi propune, astfel, o nouă organigramă a USR care să asigure organizaţiei noastreprofesionişti în comunicare internă, promovare şi scrierea de proiecte de finanţare, jurişti şi manageri de proiect. Colectarea eficientă şi predictibilă a Timbrului Literar, folosirea tuturor oportunităţilor de finanţare din fonduri publice şi private locale, regionale, naţionale şi europene vor constitui o prioritate a noii echipe manageriale a USR.
După Revoluţie, prestigiul de scriitor a fost dinamitat. Unii şi-au pierdut prestigiul prin compromis politic şi moral, alţii prin lipsa de profesionalism în materie de organizare, marketing şi management. Recâştigarea prestigiului scriitorului român este pentru mine, candidat la preşedinţia Uniunii Scriitorilor din România, o bătălie prioritară! Numai aşa putem îndrepta „sărăcirea” – şi de imagine, şi materială – a scriitorului. Asta nu se poate face decât prin programe, organizare şi marketing cultural. Prin participarea la licitaţiile de finanţări publice locale, regionale, naţionale şi europene, cât şi prin atragerea unor fonduri private. Împreună cu o echipă de specialişti, vom aduce bani pentru perfecţionarea resurselor umane ale USR, bani pentru asistenţa socială şi de sănătate a celor mai săraci dintre scriitori, bani pentru proiecte literare şi multiart, bani pentru rezidenţe, fonduri de mobilitate şi burse de creaţie, bani pentru premii literare consistente financiar. Prin campanii mediatice eficiente, voi promova legi şi modificări de legi şi acte normative prin care opera scriitorului român contemporan să fie apărată, pentru că această operă literară devine tot mai mult un element de siguranţă identitară a României.
Voi realiza, în Bucureşti, în urma unui parteneriat public-privat, cu susţinere din fonduri europene, un Centru European de Proiecte Literare şi Multiart prin care Uniunea Scriitorilor din România să devină un important jucător regional în dezvoltarea proiectelor culturale din Estul Europei.
Voi susţine realizarea de turnee literare şi de evenimente în şi între filialele USR. O campanie USR va avea drept scop sensibilizarea autorităţilor locale în vederea finanţării, din fondurile locale şi regionale destinate culturii, proiectelor de calitate în care sunt promovaţi scriitorii români contemporani şi operele lor. Vom face apel, astfel, la valoarea strategică a culturii scrise naţionale, în păstrarea identităţii naţionale, elementul care face diferenţa în concertul globalizării.
Voi coordona următoarele mari proiecte de promovare a scriitorului român contemporan:Festivalul Naţional de Literatură (8 zile de evenimente în Bucureşti şi în oraşele mari culturale, cu echipe itinerante: scriitori, critici literari, editori, actori, graficieni de carte; 8 zile de recitaluri publice, expoziţii, lansări de cărţi, lecturi maraton, campania de lectură „Citeşte carte românească!”, un proiect în care vor fi antrenate toate filialele USR) , Piaţa Europeană de Poezie, Festivalul de C’ARTE DANUBIUS (Tulcea, în colaborare cu Primăria Municipiului Tulcea), Rampa de Poezie şi Jazz (în cadrul Festivalului STRADA DE C’ARTE, în colaborare cu Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”), Bursa de Manuscrise, Maratonul de Poezie şi Jazz, Programul de Carte, Revelionul Scriitorilor.
Voi transforma ceremonia de acordare anuală a Premiilor USR într-o gală mediatică şi multimedia care să fie transmisă în direct, la o oră de maximă audienţă, de un post de televiziune cu o cotă de audienţă substanţială. Voi atrage resurse financiare şi voi face lobby pentru instituirea a două Premii literare naţionale, pe modelul Big Book şi National Bestseller (fonduri din sistemul privat, sponsori, mecena; fonduri guvernamentale). Resuscitarea instituţiei Premiului literar se va face prin atragere de fonduri, promovare, parteneriate mass-media, cărţi premiate cu banderole pe standuri speciale în librării, întâlniri cu publicul şi sesiuni de autografe ale premianţilor USR.
Voi demara, în parteneriat cu Consiliul Naţional al Audiovizualului şi cu asociaţiile de editori, cea mai importantă campanie de promovare a scriitorilor români de până acum: Citeşte carte românească! Astfel, Citeşte carte românească! va propune în fiecare lună 10 autori români cu cărţi publicate între 2012 şi 2018, autori care să fie promovaţi într-un afiş al campaniei în 300 de librării din toată ţara şi pe o pagină web dedicată proiectului.
Pentru tinerii scriitori care nu sunt încă membrii ai USR voi propune câteva evenimente speciale de promovare: Colocviul Tinerilor Scriitori, Colocviul Naţional al Tinerilor Critici Literari şi, de Ziua Culturii Naţionale, Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului.
Voi înscrie Uniunea Scriitorilor în reţelele europene de rezidenţă artistică. Astfel, voi realiza cel puţin 4 case de rezidenţă artistică în România sub patronajul USR, fapt ce va crea posibilitatea ca aproximativ 200 de scriitori români să intre într-un circuit european de rezidenţe şi de burse de creaţie.
Voi demara acţiunile de realizare a unui Aşezământ social „Seniorii USR” destinat colegilor aflaţi la o vârstă înaintată. De asemenea, voi pune în funcţiune o Casă de Ajutor Reciproc a Scriitorilor.
Voi lupta pentru mecanisme şi criterii de selecţie transparente, pentru programe dedicate recâştigării prestigiului scriitorului român contemporan.
Sunt realizatorul unor proiecte culturale ce s-au bucurat de succes mediatic şi de prezenţa unor scriitori valoroşi, din generaţii şi geografii literare diferite. Am dovedit, astfel, că se pot face proiecte la cel mai înalt nivel organizatoric, valoric şi mediatic. Doar cu forţa pe care ţi-o dă viziunea proiectului cultural şi cu tenacitatea de a duce totul până la capăt! Cred în forţa proiectelor, în calitatea oamenilor care le pun în scenă, nu în organizări netransparente şi fără criterii cum se întâmplă, de cele mai multe ori, în lumea noastră culturală şi literară.
Dan Mircea Cipariu
Program de candidatură – Nicolae Manolescu
Publicat la 12 august 2013
Cu patru ani în urmă, mă întrebam din chiar primul rând al Programului de candidatură, dacă literatura mai are vreun rost în societatea de consum informatizată în care ne aflăm şi totodată dacă scriitorul mai joacă vreun rol. Întrebarea nu era retorică. Marginalizarea scriitorului pe scena istorică mă obliga să mi-o pun. Mă obligă şi astăzi. Dacă ne-am resemna să conchidem că nu mai e nimic de făcut în această privinţă, ar trebui să reevaluăm rostul şi rolul USR însăşi, care depinde în mod cât se poate de evident de rolul şi rostul scriitorului şi al literaturii în lumea de azi. La ce bun o instituţie ca aceea a breslei noastre, dacă breasla are o vizibilitate tot mai scăzută şi e tot mai puţin ascultată? Cu alte cuvinte, dacă ea e pe cale să dispară din spaţiul public. Acest mod fatalist de gândire mi-a displăcut întotdeauna. Nu sunt câtuşi de puţin predispus la resemnare. De când mă ştiu, prefer să mă lupt. Este, cu siguranţă, principalul motiv de a recandida: vreau, nu numai să continui ce am început, dar şi să duc la bun sfârşit misiunea pe care mi-am asumat-o eu însumi şi care mi-a luat câţiva ani de viaţă, fără beneficii materiale şi, de ce n-aş spune-o, fără mari satisfacţii personale.
Nu întâmplător, două puncte din Programul din 2009 se refereau la necesitatea creşterii vizibilităţii scriitorului şi a promovării literaturii. În Raportul de activitate pe care îl voi prezenta în Conferinţele de alegeri din Filiale, aceste două puncte din program vor face obiectul unui examen: voi încerca să văd, împreună cu dv., dacă şi în ce măsură am răspuns obligaţiilor pe care mi le-am asumat. Există, desigur, şi alte puncte importante înProgram, la care Raportul răspunde, nu în ultimul rând, punctul referitor la stabilizarea financiară a USR, devenit vital din cauza crizei care nu ne-a cruţat nici pe noi. Chiar dacă ar fi naiv, ca să nu spun că şi puţintel iresponsabil, să consider că am încheiat socotelile cu criza şi că stabilizarea trece pe al doilea plan, n-aş vrea nici, în schimb, să continui a merge pe calea care conduce la ideea, destul de răspândită, de altfel, că USR este, în principal, o formă de organizare sindicală a breslei noastre. Desigur, USR este şi un sindicat: nici Statutul vechi, nici acela în vigoare nu prevede expressis verbis acest lucru, dar amândouă îl lasă să se înţeleagă în anumite articole. USR este în principal o asociaţie profesională. Subliniez cu tărie acest lucru. Stabilitatea financiară este esenţială pentru a garanta scriitorilor să trăiască demn din apartenenţa la USR şi din opera lor. Am arătat înRaport că, din acest punct de vedere, conducerea USR a făcut paşi importanţi, reuşind să asigure în continuare plata regulată a suplimentului de pensie şi a indemnizaţiei de merit, să sporească cu zece numărul beneficiarilor acesteia din urmă, precum şi să atragă fonduri de la buget la care abia dacă visam când prevedeam în Programul din 2009, amintiţi-vă, „redefinirea raportului USR cu statul român”. Dacă doresc să insist înProgramul de faţă pe latura profesională a activităţii noastre mai mult decât pe aceea financiară este pentru că acesta este capitolul la care v-am rămas, din păcate, dator. Un capitol, în plus, devenit mai actual decât oricând, fiindcă e vorba de prezenţa scriitorului în spaţiul public, de ecoul şi însemnătatea literaturii în societatea contemporană.
Iată, aşadar, primul angajament pe care mi-l iau: voi folosi toate pârghiile pe care mi le pune la dispoziţie preşedinţia USR pentru ca scriitorul român să-şi redobândească, fie şi într-o oarecare măsură, demnitatea şi prestigiul şi care să-i redea un loc central în societate, precum şi respectul contemporanilor săi. S-ar putea să vi se pară prea mari cuvintele. Mă număr printre aceia care cred că, numai dacă îţi propui mult, obţii mult. Nu-mi permit să vă supun atenţiei un Program meschin. USR nu e o asociaţie oarecare. Ea este o elită, din care fac parte cei mai valoroşi scriitori din ţară şi care merită din plin să fie respectată de contemporanii noştri. Unii dintre ei ne-au studiat operele în şcoală şi, alţii, cu siguranţă, ni le vor studia în anii ce vin. Unde cred că am greşit noi în deceniile din urmă este în faptul de a fi trecut prea uşor cu vederea peste legătura foarte strânsă dintre noi, cei care scriem, şi cei care ne citesc sau nu în ultimul rând, îşi dau examenele citindu-ne opera, ceea ce înseamnă că intră în viaţa adultă şi pe mâna noastră. Sunt jenat sau de-a dreptul furios când remarc că alte categorii socio-profesionale, faţă de care, ţin să precizez, nu nutresc nici cel mai mic dispreţ, cum ar fi: politicienii, oamenii de afaceri, starurile de tot soiul şi de toată mâna, de la fotbalişti la vedetele de televiziune, se bucură de atenţia mass-mediei într-o măsură mult mai mare decât aceea acordată nouă, celor care scriem. Sau când văd că emisiunile culturale sunt difuzate, când sunt, la miezul nopţii pe canalele naţionale iar pe cele comerciale niciodată. Ca să nu mai vorbesc de ploconelile televizate ale unor jurnalişti în faţa câte unuia care se laudă în gura mare că n-a citit nici o carte în viaţa lui, dar care n-a catadixit să ia un interviu unui scriitor care a publicat în viaţa lui zeci de cărţi. Să vă mai aduc aminte că dispariţia unor colegi ai noştri, mari scriitori, n-a fost uneori nici măcar menţionată în mass-media? Veţi spune: nu depinde de noi. Vă voi răspunde: depinde şi de noi. Forţa USR constă în solidarizarea noastră, a tuturor, în jurul ideii nobile că nici o societate din lume, nici cea mai săracă spiritual, nu poate trăi fără cărţi. Se poate scufunda, desigur, în mediocritate şi în uitare, dar e pe riscul ei, căci, mai devreme sau mai târziu, va dispărea. Istoria ţine minte doar societăţile care au produs şi consumat cultură. Peste celelalte trece cu buretele. Ştiind acestea, nu credeţi că e cazul, şi eu spun că şi momentul, să ne străduim să impunem societăţii respectul care ni se cuvine? Nu vă ascund, deşi sunt lucruri care, cum spune vorba românească, nu se dau din casă, că, dacă USR a supravieţuit crizei graţie banilor acordaţi de două guverne succesive, aceasta s-a datorat faptului că a fost recunoscută ca un brand naţional. Iată că se poate! Iată că n-a contat imaginea nefavorabilă, ca să mă exprim cu blândeţe, pe care ne-a făcut-o mass-media, nu rareori cu ajutorul unor colegi de breaslă, care închipuindu-şi, probabil, că-mi fac rău mie sau altora din conducere, au făcut rău USR în întregul ei. Doar că repararea răului ne-a consumat un timp preţios şi eforturi considerabile. De aceea vorbeam de solidaritate. Divizarea ne costă. Vă reamintesc ce ecou a avut acea scrisoare de protest contra comportamentului abuziv al unui redactor-şef de revistă de cultură şi membru al USR semnată de peste 500 de scriitori, aproape toţi, membri ai USR, determinând autorităţile locale să iasă din birocratica lor inerţie.
În vederea redobândirii demnităţii de breaslă, trebuie, înainte de toate, să aruncăm o privire în propria ogradă şi să vedem din ce cauză n-am izbutit să ne afirmăm cum s-ar fi cuvenit în faţa contemporanilor noştri, cu alte cuvinte, să ne asumăm noi înşine responsabilitatea acestei stări de lucruri. E uşor să dăm vina pe alţii. Am făcut oare tot ce ţinea de noi ca să merităm să ni se recunoască rolul esenţial jucat în orice societate de către scriitor? Am avut întotdeauna urechile ciulite la realitatea zilelor noastre, la nevoile oamenilor dintre care se recrutează cititorii noştri? Am reuşit să le înţelegem aşteptările ca să le putem răspunde? Am scris cărţile de care cititorii noştri au nevoie? E vorba de o problemă de valoare şi, în acelaşi timp, de una de etică.
Am reacţionat de fiecare dată când comentatori ai vieţii literare puţin binevoitori au arătat cu degetul spre prezenţa în rândurile USR a unor veleitari. Ca Preşedinte al USR, era firesc s-o fac. Dar, între noi fie vorba, nu există în observaţiile cu pricina o sămânţă de adevăr? Şi-a făcut Comisia de Validare în toate cazurile treaba cum se cuvine? Dar Comitetele de Filială de la care provin propunerile? Când Consiliul din 10 iunie l-a exclus pe redactorul-şef al „Tribunei”, am descoperit că primirea lui în USR fusese, în bună măsură, rodul unor presiuni care au urcat de la Filială la Comisia de Validare. De n-ar fi decât un caz izolat, tot ar fi bine. Din păcate, nu este un caz izolat. Am dat dovadă mereu de o toleranţă care, iată, s-a întors adesea împotriva noastră. Lungul şir de atacuri contra USR şi a conducerii ei pornite de la membri ai USR este dovada că nici la capitolul etică nu stăm grozav. Ce mi-a fost dat să citesc în anii din urmă întrece orice închipuire. Şi noi, noi cum am răspuns? Îmi vine să spun că am răspuns creştineşte, cu duhul blândeţii, adică: nu numai că i-am iertat de păcate, dar le-am dat premii, indemnizaţii, ajutoare pentru ei şi rudele lor de toate gradele aflate în dificultate, le-am plătit cărţile la editură, i-am invitat la simpozioane, i-am trimis în străinătate, i-am lăsat să facă parte din jurii şi comitete în care decideau de soarta altora şi multe alte dovezi de îngăduinţă, ca să nu zic de prostie, din partea noastră. Unii din înverşunaţii noştri detractori s-au plâns public că vrem să-i excludem din USR, deşi, „uitând” să-şi plătească de ani buni, ce spun eu, de decenii, cotizaţia aceea colosală pe care o ştiţi, ei se aflau în stare de suspendare, nemaifăcând parte din USR. Am fost daţi în judecată şi purtaţi prin tribunale de un coleg al nostru şi de fiul unui fost coleg. Acestuia din urmă i-am interzis accesul la Casa de la Neptun ca urmare a unui scandal public. Ne-a cerut 1.000.000 de lei despăgubiri morale. El, scandalagiul!
Cred că accentul pus pe rostul sindical al USR, la care ne-a împins tradiţia şi ne-a obligat, o dată în plus, criza, ne-a făcut să pierdem din vedere că unitatea principală de măsură a unei asociaţii profesionale cum este USR trebuie să fie valoarea membrilor ei. În acest scop, Statutul amendat prevede criterii mai stricte de primire. El stabileşte totodată reguli mai eficiente în alegerea membrilor comitetelor şi a juriilor de tot felul. Prevederile statutare nu reprezintă însă o garanţie deplină, ele trecând prin mâna unor oameni, atârnând de simpatiile sau antipatiile acestora sau, şi mai rău, de interese personale sau de grup. Apelul pe care doresc să-l fac este la cât mai multă obiectivitate. Şi, de ce nu, la cât mai multă exigenţă din partea celor care, la toate nivelele, îşi asumă o anumită responsabilitate. Ar trebui să se înţeleagă de către cât mai mulţi că a avea o funcţie de răspundere în USR nu este o onoare, ci adesea o corvoadă. Credeţi-mă pe cuvânt: o ştiu prea bine.
În mod concret, îmi propun pentru mandatul următor, dacă îmi va fi acordat, următoarele:
Voi face tot posibilul să păstrăm ceea ce am câştigat: suplimentul de pensie, indemnizaţia de merit şi restul.
Voi continua să mă bat pentru amendarea legii taxei de timbru, blocată deocamdată în Parlament, ca urmare a opoziţiei unor editori. Amănunte pentru starea actuală a demersurilor noastre, în Raportul de activitate.
Voi continua politica de angajare morală şi materială a guvernului şi a autorităţilor locale, precum şi a ICR şi a altor instituţii, în proiectele şi programele USR, şi, nu în ultimul rând, în susţinerea publicaţiilor USR. Sper să beneficiem şi în viitor cel puţin de sumele din mandatul 2009-2013, pe care le-am prezentat în Anexa 1 la Raportul de activitate.
Voi încerca să atrag cât mai multe fonduri din sponsorizări şi din alte surse, inclusiv europene, publice sau private.
Voi milita pentru menţinerea şi, unde e cazul, reluarea celor mai importante proiecte ale USR: Premiile anuale, Gala Poeziei, Turnirul de Poezie din străinătate, Festivalul Internaţional „Zile şi Nopţi de Literatură”, Colocviul romanului, Lecturile publice şi altele.
Voi iniţia programe noi, la care lucrăm, colegii mei din conducere şi cu mine.
Voi acorda toată atenţia patrimoniului USR: Casa Vernescu, Hotel Unique, Casa de la Neptun, Casa cu abside de la Iaşi, terenul de la Călimăneşti (donat USR în 2011), fondul de carte şi celelalte enumerate în Raportul de activitate.
Voi încerca să cresc prin toate mijloacele disponibile vizibilitatea breslei, în ţară, dar şi peste hotare. Voi încerca să atrag atenţia opiniei publice asupra acelor manifestări ale noastre care au în centru cartea de literatură, dezvoltând, în acest scop, relaţiile cu şcolile şi universităţile, colaborând cu autorităţile dăscăleşti la elaborarea unor programe din care literatura actuală să nu lipsească.
Voi urmări aplicarea corectă a Statutului în viaţa de zi cu zi a USR, în vederea eliminării acelor fapte reprobabile care au pus, nu o dată, USR într-o lumină proastă, indiferent cine se face vinovat de ele. USR este a tuturor, dar şi a fiecăruia. Ceea ce înseamnă că toţi trebuie să ne asumăm răspunderi, dar şi că fiecare e, în egală măsură, responsabil.
Mă simt obligat să precizez în încheiere că, atât ceea ce am făcut în precedentul mandat, cât şi ceea ce îmi propun să fac de aici încolo a fost şi va fi rodul unei munci de echipă. Toţi cei aflaţi în funcţii de conducere fac parte din această echipă şi de solidaritatea lor depinde succesul nostru al tuturor, al USR, reprezentant şi simbol al breslei noastre.

Nicolae Manolescu


Program de candidatură – Corneliu Leu
Publicat la 19 august 2013
Subsemnatul Corneliu LEU, membru al Uniunii Scriitorilor de la înfiinţarea din anul 1949, îmi depun prin prezenta candidatura la alegerile de preşedinte din cadrul Adunării Generale stabilite pentru luna septembrie 2013, rugând să fiu înscris pe lista de candidaţi şi să mi se facă publică argumetarea prin următorul program pe care îl doresc pe cât de succint, pe atât de ferm.
Precizez de la început că este un program de candidatură insolit, decizia mea ne venind nici din veleităţi, nici din apetenţe de conducător. Anterior, subsemnatul am făcut o altă propunere: Aceea ca proxima Adunare Generală să aleagă drept preşedinte aceeaşi persoană care se află şi la Chişinău în fruntea Uniunii Scriitorilor de acolo, împlinind astfel şi un deziderat de unitate şi o mai veche tradiţie românească de punere în practică a unui asemenea deziderat. Mi s-a răspuns însă, printr-o amabilă scrisoare pentru care îi mulţumesc actualului preşedinte, că propunerea nu este statutară şi, cu toate că eu am insistat a se face măcar cunoscută propunerea mea, bănuind că există motive temeinice, chiar şi de natură statutară, ca să nu se facă asta, recurg la dreptul meu individual de a candida.
Tocmai fiind vorba de un program de candidatură, vreau să-mi asigur confraţii că această depunere a ei nu este deloc un gest formal, deoarece motivele mele au fost temeinice. Ele nu au avut numai caracterul patriotico-tradiţional menţionat, ci s-au bazat pe nişte evidenţe ale culturii celor două state româneşti, pe implicarea şi pe statutul pe care-l are scriitorul în fiecare dintre ele, pe un atent studiu sociologic al acestui statut care, paradoxal, arată că la confraţii de dincolo de Prut el este mult mai bine consolidat şi pus în valoare, că importanţa scriitorului şi comunicarea lui cu populaţia este mai mare, că rostul său social este şi mai bine definit şi mai bine valorificat.
În aceste condiţii, în ciuda aparenţelor că gestul meu ar fi de a întinde mâna pentru ajutorarea şi creşterea în importanţă a confraţilor care, la editurile lor sau la editurile noastre, scriu şi publică în aceeaşi limbă cu noi, fondul acestei propuneri de a aduce în fruntea noastră un om care are experienţa de acolo este categoric în favoarea scriitorului din ţara noastră care a fost mult marginalizat şi care, pentru a se redresa – de ce n-am spune-o?!- chiar şi material, dar mai ales moral, ca loc şi rost în societate, are nevoie de o gestionare a intereselor lui, aşa cum se dovedeşte că mai bine a fost făcută la Chişinău decât la Bucureşti. Aceasta a fost logica mea şi, de vreme ce statutar nu pot insista cu această propunere, nu-mi rămâne decât calea de a mă angaja eu, tocmai pentru că, de îndelungă vreme, observ acest fenomen şi studiez modul cum prezenţa civică a scriitorului basarabean este mult mai pregnantă, cum funcţiile sociale pe care le capătă el sunt de mult mai înaltă factură, cum chiar viaţa literară, publicaţiile şi tipăriturile sunt mult mai efervescente decât la noi şi, implicit, sunt mult mai mult luate în serios de către public şi, tot de atâta vreme, nutresc şi pentru scriitorul român măcar o revenire până la un asemenea statut, dacă nu una normală, cum ar presupune adresarea noastră către 30 de milioane de vorbitori ai limbii române şi pretenţiile noastre de existenţă europeană.
În acest sens, sunt de acord cu acea menţiune pe care actualul preşedinte, confratele nostru Nicolae Manolescu o face în programul său de candidatură privind „marginalizarea scriitorului”, dar îi prelungesc ideea subliniind că această marginalizare se produce la noi , mai mult decât în altă parte, atât din motive de degringoladă a întregii societăţi, cât şi din pricina unor iresponsabile şi, uneori, corupte conduceri din decursul ultimilor 23 de ani, dând exemplul celor 80.000.000 de lei pe care D. R. Popescu îi menţiona existenţi în casieria Uniunii şi Fondului literar în anul 1989, când preda conducerea; ca şi a faptului că, între timp, întreaga arhivă a Uniunii Scriitorilor a dispărut.
Sunt absolut de acord şi cu cealaltă idee a „prezenţei scriitorului în spaţiul public” şi mă angajez nu numai să o susţin, ci să vin cu experienţa unui om care în aceşti 23 de ani a înfiinţat o fundaţie culturală care apoi, devenind mişcare populară, a iniţiat temeinice acţiuni educative de emancipare democratică a populaţiei şi de programe europene încât, prin Hotărârea de Guvern nr. 1004 din anul 2004, i s-a acordat statutul de utilitate publică,adică acelaşi rang pe care îl are în regimul democratic-asociativ şi Uniunea Scriitorilor. Dar, aş îndrăzni să spun, cu ceva rezultate mai evidente, de vreme ce anual organizează „Consfătuirea naţională a intelectualilor de la sate”, obţine un ritm ascendent de dezvoltare a unei reţele de publicaţii culturale din ţară şi străinătate prin portalul internetwww.cartesiarte.ro a cărui „Vitrină a editurii on-line” publică volume sub titlul de serie: „Un autor român în luptă nedreaptă cu traducerile de literatură comercială” şi, chiar în prezent, organizează printr-o mare manifestare centrală, în reţea cu zeci de manifestări în localităţi româneşti şi altele în comunităţile românilor din întreaga lume, sărbătoarea Zilei Limbii Române instituită printr-o Lege promulgată anul acesta, dar iniţiată acum şapte ani chiar de această Organizaţie Neguvernamentală de Utilitate Publică, ce s-a zbătut şi a insistat până când a văzut-o promulgată. Cu această experienţă mă angajez să reafirm pentru obştea noastră prezenţa scriitorului român în spaţiul public, revenind iarăşi la observaţia mea şi subliniind faptul că, la Chişinău, în ciuda vicisitudinilor prin care trece statul şi regimul, ea e mult mai bine servită de conducerea obşteascăa scriitorilor, în vreme ce, aici, de mai bine de 20 de ani ea a fost inhibată de modul în care, conducătorii pe care i-am avut, au descurajat-o exact în măsura în care şi-au văzut doar de interesul lor propriu.
De acord, de asemenea şi cu ideea de „redobândire a demnităţii de breaslă”, dar trebuie iarăşi să subliniez că tot dincolo avem exemplul cel mai apropiat, chiar dacă viaţa scriitoricească nu atinge valorile celei din occident. Fapt pentru care, mă angajez ca, prin programul meu de candidatură, să urmăresc asemenea scopuri ajutându-mă cu experienţa confraţilor noştri pe care se vede că îi invidiez din acest punct de vedere al vieţii obşteşti de afirmare iar, dacă se va ivi prilejul existenţei unuia cu mai multă experienţă decât mine acolo, iarăşi mă angajez să-i cedez locul fără ezitare.
În ceea ce priveşte programul meu de direcţionare a organizaţiei noastre obşteşti care este Uniunea Scriitorilor din România, acesta se va desfăşura prin POLITICI PERMANENTE DE ÎMBOGĂŢIRE ŞI MĂRIRE A PATRIMONIULUI OBŞTESC DREPT BUN COMUN CARE TREBUIE SĂ ADUCĂ PERMANENTE BENEFICII PERIODICE MEMBRILOR OBŞTII. Cu alte cuvinte:
1. Voi căuta cât mai multe căi lucrative şi căi care să pună în valoare opera fiecărui membru, în scopul realizării unui patrimoniu cât mai bogat al cărui scop principal să fie împărţirea lui periodică în cote părţi către fiecare membru, precum în orice formă asociativă cu adevărat democratică.
2. Extragerea din beneficiile acestui patrimoniu, în primul rând, a unei cote obligatorii care se împarte între toţi membrii, şi abia apoi, din ce rămâne, calcularea de câte salarii se pot oferi pentru angajaţi şi pentru alte cheltuieli ale instituţiei.
Aceasta presupune atât instituirea unui management activ făcut prima dată în mod cât mai voluntar de membrii care se pricep şi au iniţiativă comercială, stimulaţi prin scoaterea la concurs a unor programe editoriale, de manifestări publice, de spectacol, de impresariat şi altele, cât şi împărţirea de pe acum chiar şi a unor foarte mici beneficii pe care le-ar putea oferi precarul patrimoniu de astăzi, cum ar fi cote de gratuitate sau de reducere la casele de odihnă sau hotelul construit cu banii noştri; şi nu devierea încasărilor în alte scopuri. Oricât de mici ar fi cotele de astăzi, chiar aproape simbolice, important este de impus principiul folosirii bunului comun în sprijinul binelui comun al membrilor obştii şi nu în alte scopuri, de obicei netransparente, cum se administrează astăzi cheltuielie.
Spre a exemplifica, revin la cele optzeci de milioane de lei pe care D. R. Popescu le lăsa în casierie, sub sigiliul care, în mod revoluţionar, a dispărut: La acea vreme, dollarul american nu era mai mult de 12 -16 lei la cumpărare sau tranzacţii şi 16-24 de lei la vânzare. Împărţiţi, la cifra cea mai mare, să zicem la 24 lei/1 dollar şi rezultă o avere cu care Uniunea Scriitorilor ar fi putut cumpăra la un loc uzinele „23 august” şi „Republica” şi investi în mai multe tipografii. Calculaţi din nou şi veţi vedea că, din venitul acestora, dacă ar fi devenit proprietari cum meritau, pentru că erau bani adunaţi din munca lor, cei două mii de membri, ar fi primit dividende cât să trăiască fericiţi cu tot neamul lor. Din păcate, am pierdut acel tren; sau ne-a fost furat; sau ne-a fost împins pe linie moartă. Nu mai interesează ce s-a întâmplat. Important este să avem tăria să o luăm de la început şi să ne organizăm o viaţă obştească productivă, ne rezumându-ne la ceea ce putem smulge de la un stat sărăcit.
Fapt pentru care îmi pun candidatura în acest scop şi, fiindcă nu am de justificat nereuşite trecute prezentând un mare program de viitor, mă opresc aici.
Corneliu Leu

Număr de vizualizări :1055


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro