Păcatul literar de a fi mai puţin decât eşti

iun. 17th, 2012 | By | Category: La Țintă!

An de an, fie că se numesc festival sau lectură, târg sau eveniment editorial, manifestările literare par să devină nişte motoraşe închistate în aceeaşi formă de exprimare, bătătorite de nişte norme inflexibile şi lipsite de viaţă. Cu nume grele sau mai puţin grele, cu amestecături, melanjuri valorice şi obligativităţi, cu VIP-uri şi fonduri, cu urne şi diurne, m-am cam plictisit să asist şi să particip la astfel de evenimente. Simt nevoia să nu se mai organizeze nimic doar de dragul de a facilita nişte întâlniri între autori răspândiţi pe arii geografice diferite, de a duce mai departe un nume de eveniment cu tradiţie (muzeificat între timp), de a fi pur şi simplu politicoasă sau de a continua să sper în ceva ce nu mai este de mult.

Cred că singurele lucruri care mai pot atesta valoarea unui scriitor sunt invitaţiile la evenimente în străinătate. În România, a fi scriitor este deja o sursă de nervi şi de corvoade, de trickuri şi tripuri mentale. De blamări pe criterii româneşti, de mânuţe mânjite până la coate, de make-up mult şi grosier. Mă întreb până la urmă la ce bun să particip la vreo manifestare, când în spatele lor stau tot mai multe interese, altele decât cele literare? Cu ce îl mai ajută pe un scriitor faptul că participă la manifestarea X sau Y, când, până la urmă, nu înseamnă nimic pentru cariera lui, pentru opera lui, pentru respectul lumii literare?

Mulţi dintre cei care participăm la asemenea evenimente ne putem întâlni şi in private, putem susţine lecturi în cimitire sau la marginea şoselei, mai autentice şi mai dătătoare de motivaţie literară.

Până la urmă, la ce sunt bune întâlnirile între grupuri cu valori diferite şi perspective diferite asupra oricărui lucru, oricât de mărunt? Aşa cum spunea Octavian Paler în „Deşertul pentru totdeauna”: „La urma urmei, lumea e plină de rataţi. Câţi ar putea spune că şi-au văzut împlinite toate aşteptările?”

Între egocentrism şi ratări, între aşteptări şi posibile realizări, între noi şi ei, „când omul încearcă să devină perfect peste măsura naturală, umbra coboară în iad şi se preschimbă în diavol. Iar asta pentru că, în lumea naturală, a fi mai mult decât eşti este un păcat la fel de mare ca a fi mai puţin decât eşti” (C. Jung).

Sper, doar, să nu săvârşesc păcatul de a fi mai puţin.

Andra ROTARU

Număr de vizualizări :2102


2 Comments to “Păcatul literar de a fi mai puţin decât eşti”

  1. david ana spune:

    Draga Andra, se subînţelege evenimentul recent care ti-a prilejuit aceste insemnari pline de amaraciune si chiar de un sarcasm bine temperat, in ciuda anglismelor care vor sa dovedeasca ceva, poate pasiunea si probabil modelul tau: Sylvia Plath, să zicem. Iti prilejuiesc prin cateva intebari alt eseu tip Silogismele amaraciunii:1) plictiseala nu este si dovada unui vid interior, a unei senzatii de inutilitate…2) daca tu si poezia ta ar fi fost vedetele acelui eveniment, te-ai mai fi plictisit…3) daca acele grupuri cu valori si perspective diferite despre care vorbeşti te-ar fi idolatrizat ca pe Isis, te-ai mai fi plictisit? 4) Daca presimţeai aceasta năclăială de platitudini, „egocentrism şi ratare”, de ce-ai răspuns invitaţiei? Conştienta ca vei anula (cenzura) textul de mai sus, dovada că libertatea de expresie este o vorbă goală, poate că citindu-l, vei deveni mai îngăduitoare cu…rataţii şi chiar cu tine însăţi

  2. admin spune:

    Draga Ana,

    ar trebui ca persoana care s-ar bucura de 1, 2 sau 3 sa prezinte niste tulburari psihice. Nu cred ca e cazul de plictis, vedetism, idolatrie in cazul meu, ci de o simpla si banala sesizare. La 4 am raspuns din nota boldata: din politete si incredere in ceva ce a fost! Ca am dat eu voce mai multor lucruri care se tot petrec, ca am semnat editorialul…e o intamplare, la fel cum puteau semna inca alti cativa scriitori, cu adaugiri si completari mult mai dure si detaliate.

    Pana la urma este o parere, cu asumarile de rigoare. Fiecare isi traieste viata cum vrea si cum poate. Ce era de retinut este ca a fi scriitor a devenit o bataie de joc in mare parte. Si ca spun un simplu stop, vreau pentru mine altceva. Egocentrism? Ar putea semna sub acest text ink cativa.

    Iar dragul fata de X sau Y, chiar de a existat sau exista, nu are de a face cu lucrurile mai pragmatice.

Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro