spot_img

Unora le place Dexter (I)

Intră în obligaţia mea să prezint cititorului care, poate, n-are habar de „polemica” dintre Cristea-Enache şi Komartin de pe site-ul Boomlit schimbul nostru de amabilităţi de acolo.

Deschiderea am făcut-o eu, într-un comentariu adresat lui Andrei Ruse:

Cum spuneam, evit de obicei să intru în comentariile de pe net, fiindcă unul generează altele, şi tot aşa; or, nu prea am timp de pierdut. Marele analist Ţupa merita o mică lecţie, i-am oferit-o, gata. Iar micul caracter Komartin (care mă injuriază pe toate site-urile exact de la ultima mea cronică despre el) nu merită şi el una?

La aceasta, Komartin a răspuns mai târziu:

daniel cristea-enache a fost sau este un copil de casă al unor diverşi dinozauri care îl pot ajuta în carieră. au fost simion, buzura, dar e haios că tocmai el vorbeşte despre «cârje», oportunistul oportuniştilor, cu şase sinecure şi trei ziare în care publică acelaşi articol.

daniel cristea-enache a scris până la 37 de ani următoarele: trei volume în care şi-a adunat cronicile de prin reviste, trei volume de interviuri şi o monografie I.D. Sârbu, practic singura lui contribuţie critică notabilă, în rest fuşăreli date cu aerul unei superiorităţi care aminteşte doar de Adrian Năstase. la fel ca Năstase, rotofeiul critic sinecurist ne cam pune să-i numărăm ouăle dacă în discuţie se pun probleme de incompatibilitate sau lipsă de etică profesională. dar putem să vorbim de etică profesională când eşti arvunit de o editură şi scrii numai după ce ai văzut ce au de zis despre o carte ceilalţi critici tineri?

daniel cristea-enache nu a descoperit pe nimeni niciodată, nu a scos nimic la suprafaţă, nu a reconsiderat nimic. el ia totul de-a gata, îl ambalează frumos şi-l bagă la sertar. nu critică de întâmpinare, ci critică de îmbălsămare.

daniel cristea-enache vede totul în termeni de: «mă înjură că am scris prost de el», cu variantele «mă înjură că n-am scris de el» sau «mă înjură că nu l-am lăudat suficient». fireşte, în lumea din care vine el nici nu poate exista alt raport polemic între doi oameni. totul e «strategic», «tactic», important e să fii nu un bun cititor, ci un bun aranjor, un căcat de tactician.

daniel cristea-enache e cel mai cunoscut critic al ultimilor 15 ani. şi asta spune cam totul despre critica literară de azi.

Cristea-Enache a replicat:

Dragă Claudiu,

Îmi face bine aversiunea ta. A fost destul să spun «micul caracter Komartin», pentru ca, la puţin timp, să vii cu atâtea confirmări…

Dar spune şi tu, nu e mai corect aşa, să mă înjuri cu numele tău real, în loc să te ascunzi după pseudonime pe diverse forumuri?

Opinia ta atât de proastă, văd, despre mine nu explică următoarele:

1. Motivul pentru care mi-ai oferit cărţile tale de poezie, cu dedicaţii flatante;

2. Motivul pentru (care) m-ai curtat şi m-ai periat destul de multişor (sms-uri, telefoane, vizite; mai aveai puţin şi-mi trimiteai şi felicitări făcute cu mânuţa ta, precum Cosmin Ciotloş);

3. Motivul pentru care am avut noi doi mai multe întâlniri, legate de o antologie a poeţilor tineri gândită de subsemnatul;

4. Motivul pentru care ai mers cu maşina mea, la zilele revistei «Transilvania» de la Sibiu, alături de Dan C. Mihăilescu;

5. Motivul pentru care ai primit Premiul Academiei de la un «dinozaur» ca Eugen Simion;

6. Motivul pentru care ai prestat în acţiunile şi programele FCR, condusă de un «dinozaur» ca Augustin Buzura.

De vreme ce mă dispreţuieşti atât de mult, dragă Claudiu Komartin, cum de tot dădeam de tine prin preajma mea? Luminează-mă, te rog.

Komartin a răspuns:

daniel, eşti deplasat. întoarce-te la şustele şi la stipendiile tale, noi doi chiar nu avem cum să dialogăm aici – nu eşti decât un carierist şi un sinecurist obez (şi aici nu mă refer la greutatea ta reală). ce să vorbesc eu cu un om al sistemului multilateral dezvoltat ca tine? eu fac un club de lectură funcţional (ceea ce tu ai fost incapabil să creezi la MLR) în care au citit 70 de scriitori, lucrez la mai multe antologii de poezie contemporană (în ciuda sugestiilor mele şi a zecilor de cărţi pe care ţi le-am dat, ai fost incapabil să gândeşti antologia 2000-iştilor), fac o revistă (poesis international) pe care n-ar fi rău să o citeşti, ca să te mai pui la punct cu poezia contemporană, şi tocmai am creat cu o bună prietenă o mică editură în care nu sunt instrumentul vreunui simion sau lupescu. aşa că linişteşte-te, drumurile noastre nu se vor întâlni prea curând. încerc să evit mediile puturoase în care funcţionezi tu.

Cristea-Enache a revenit:

Dragă Claudiu,

Încearcă să nu cobori prea mult nivelul. Nu ai răspuns la nici unul dintre punctele 1-6. Adevărul doare, nu-i aşa? E uşor să insulţi pe net pe X sau pe Y. E puţin mai dificil să-ţi asumi insanităţile cu care operezi.

Şi atunci fugi de subiect, agăţând panicat noi minciuni. Hai să ne referim la acuzele tale factuale.

1. Care sunt cele şase sinecure ale mele?

2. Care sunt cele trei ziare în care eu public acelaşi articol?

3. Care e «lumea din care vine el» (DCE)?

4. Care sunt «mediile puturoase» în care “funcţionez» eu?

5. Ia să vedem, care sunt «sugestiile» pe care mi le-ai făcut tu pentru antologia tinerilor poeţi?

6. Şi care sunt «zecile de cărţi» pe care mi le-ai dat?

Vezi tu, dragă Claudiu Komartin, atunci când eşti corect în toate contextele, îţi poţi permite să ai întrebări şi răspunsuri precise. Când nu, nu. Şi atunci te refugiezi în insulte, trivialităţi, măscări şi alte cele, sperând că – poate – ceva, ceva o să rămână pe imaginea preopinentului tău.
Aş mai avea câteva întrebări să-ţi pun, dar le las pentru o altă ocazie. Eşti oricum pe jos, te las să te dezmeticeşti.

Komartin n-a mai răspuns. Ruse a închis opţiunea de comentare. Iar Cristea-Enache a citit în nr. 2 din „România literară” următoarele semnate de interlocutorul lui de pe Boomlit:

Lefegii, trişori, carierişti. Numai dacă mă gândesc la Cristea-Enache, cel mai cunoscut critic al acestei generaţii, încrederea mea în critică se diminuează până la dispariţie. Aduc în discuţie fără nici o plăcere cazul acestui autor de cărţi de interviuri şi de volume în care îşi strânge la doi-trei ani miile de cronici fade şi şablonarde, pentru că e simptomatic pentru criza criticii actuale. Enache a fost de la început copilul de casă al unor diverşi dinozauri care îl puteau ajuta în carieră. După ce s-a folosit cât putea de influenţele şi recomandările lui Simion sau Buzura, a devenit criticul oficial al unei edituri cu care nu are, desigur, nici o legătură când e prin jurii, comitete şi comiţii… Criticul cu şase sinecuri şi trei ziare în care publică acelaşi articol nu a fost luat la întrebări niciodată în anii în care relua articolul publicat în România literară în Evenimentul Zilei şi Ziarul de duminică, după care le explica ţanţoş cunoscuţilor că el scrie o cronică în fiecare zi a săptămânii… Enache nu a descoperit pe nimeni niciodată, nu a scos nimic la suprafaţă, nu a reconsiderat nimic. El ia totul de-a gata, îl ambalează frumos şi-l bagă la sertar. Nu critică de întâmpinare, ci critică de îmbălsămare. Enache vede totul în termeni de: «mă înjură că am scris prost de el», cu variantele «mă înjură că n-am scris de el» sau «mă înjură că nu l-am lăudat suficient». Fireşte, în lumea din care vine el nici nu poate exista alt raport polemic între doi oameni. Totul e «strategic», «tactic», important e să fii nu un bun cititor, ci un bun aranjor, o mizerie de tactician. Eşti atent la ce a scris concurenţa despre o carte şi, în funcţie de interese, de rivalităţi sau de ceea ce îţi cere patronul, te situezi corespunzător. De când e criticul literar mai mult un politician decât un formator de idei şi un cititor superior care încearcă să pună lucrurile în ordine într-o lume lipsită de orice reper? Întrebaţi-l pe Enache, rotofeiul critic sinecurist care ne pune, ca Năstase (originalul după care a fost clonat), să-i numărăm ouăle dacă în discuţie se pun probleme de incompatibilitate sau lipsă de etică profesională. Dar putem să vorbim de etică profesională când eşti arvunit de o editură şi scrii numai după ce ai văzut ce au de zis despre o carte ceilalţi critici tineri?

V-aţi plictisit cumva, dragi cititori? Déjà vu? Totuşi, e probabil că va deveni din ce în ce mai palpitant.

În ce mă priveşte, voi respecta toate regulile scrise şi nescrise ale unei polemici. Nu voi intra în viaţa particulară a lui Claudiu Komartin. Nu mă voi referi la modul în care a apărut el în lumea noastră literară. Nu îi voi stâlci numele.

Eu aveam de demonstrat două chestii. Una factuală: că preopinentul meu „mă injuriază pe toate site-urile exact de la ultima mea cronică despre el”. Şi o etichetă caracterologică: „micul caracter Komartin”.

În schimb, Claudiu Komartin avea mai mult de lucru. El trebuia să răspundă la şase plus şase întrebări la obiect ale lui Daniel Cristea-Enache. A avut timp s-o facă? Păi, din 8 ianuarie până în 15 februarie, a cam avut… O lună şi o săptămână. Nu se poate spune că n-am avut răbdare să-i aştept răspunsurile.

Şi nu se va putea spune nici că am fost câinos, când puteam să fiu generos. Îi mai acord, iată, lui Claudiu Komartin câteva zile. Un interval de graţie: până pe 20 februarie, ora 10.00 (e prea devreme, dragă Claudiu? Ai grijă să nu fie prea târziu.)

Ori retractează în public (nu în privat) toate minciunile şi aberaţiile pe care le-a scris despre mine (nu mă refer, evident, la opiniile sale despre scrisul meu; îi accept bucuros obiecţiile critice), făcând un comentariu, simplu: „dom’ne, am greşit; îmi pare rău”. Ori face altele decât asta.

În acest „ori-ori”, dragă Claudiu Komartin, alegerea este a ta. În deplină transparenţă, îţi spun dinainte variantele mele. Dacă îţi ceri scuze săptămâna asta sub textul meu pe Agenţia de Carte, ţi le accept şi opresc partida. Dacă nu, înseamnă că eşti, ca şi mine, un fan al serialului Dexter şi ai vrea să intri pentru o vreme în platoul de filmare.

În ambele variante, eu sunt gata să te ajut.

Daniel Cristea-Enache

Articole recomandate

13 COMENTARII

  1. Ce lectie mi-ai oferit, Daniel? Nu te-am vazut sa fi scris inca despre cartile de poezie pe care zici ca le-ai votat.

    Bine, era si greu pentru ca nu aveai cum sa faci copy paste aici cu selectii din articole publicate in alte parti cum ai facut cu articolul despre Dorin Tudoran.
    http://atelier.liternet.ro/articol/9998/Daniel-Cristea-Enache/El-si-Ei-II-Eu-fiul-lor-dosar-de-Securitate-de-Dorin-Tudoran.html
    http://www.agentiadecarte.ro/2011/02/testul-tudoran-ii/
    sau cu cel despre Grosan http://www.agentiadecarte.ro/2011/02/doua-caiete-si-un-roman/
    http://www.observatorcultural.ro/Doua-caiete-si-un-roman*articleID_23704-articles_details.html

    Daca nu cumva o lectie e asta cu scindarea personalitatii: „Intră în obligaţia mea (!!! n.m.) să prezint cititorului care, poate, n-are habar de polemica dintre Cristea-Enache (!!!!! n.m.) şi Komartin de pe site-ul Boomlit schimbul nostru (!!! n.m.) de amabilităţi de acolo.” cum semnezi aici.

    In continuare, astept cu interes sa treci de etapa galagiei adolescentine si a poeziilor povestite si sa ajungi chiar tu cel care integreaza gandirea securista intre instrumentele serioase de gandire critica.

    ei, tocmai cand ma gandeam ca o sa-l faci si pe CK obiectul unei investigatii (sa descoperi ca are aceleasi initiale cu o casa de moda sau cine stie ce), ma trezesc ca ti-a raspuns la intrebari http://unanotimpinberceni.blogspot.com/2011/02/enache-forever.html

    Dexter nu stiu daca e ce mai buna referinta. Incearca Fringe.

  2. acesta e nivelul 2000smului? asta e problema tinerei generatii, cine a profitat mai mult? nu-l cunosc pe DCE, nu l-am citit decat accidental, nici nu-l consider un critic foarte important. Dar despre el se poate spune ca a fost sef de promotie la litere, a publicat in Romania literara si scrie in presa culturala. Si acum un baiat simpatic (poet e mult spus) ca CK scrie despre critica ce scrie si incearca s-o inlocuiasca cu blogeri si forumisti (considerandu-se critic, ceea ce e si mai amuzant). Las la o parte diferentele de atitudini (n-o fi DCE imaculat din moment ce spune lumea ca a publicat in mai multe reviste acelasi text), dar nu cumva asta s-a intamplat si cu CK? Ca-n asemenea cazuri hotul striga hotii. N-o fi DCE usa de biserica, dar macar e critic literar, are o scoala in spate. Daca asta e nivelul 2000smului inseamna ca e normal sa ramana fiecare in felul lui anonim. DCE in critica e cam ce e CK in literatura. Mai bie s-ar face amandoi agenti literari si ar mai castiga un ban cinstit. Despre partea literara, amandoi sunt la fel de importanti. Asta daca nu cumva CK nu e un urmas inca neimplinit al lui DCE. ca despre da-te tu ca sa ma pui eu e vorba aici.

  3. eu stiu atit, datorita lui daniel cristea-enache am cumparat ani de-a rindul revistele adevarul literar si romania literara, am incetat sa le mai cumpar cind cronicile acestuia n-au mai aparut, am citit citeva romane pornite din indemnul referintelor regasite in acele recenzii, insa niciodata nu voi citi o carte de komartin, baetica, chiva, novac, rogozan, ianus, bucurenci si alti insiruitori de cuvinte, tractoristi inexpresivi, arondati unor subspecii literare aberante, inutil intitulate fracturiste, postmoderniste (oare cite zadarnicii de desemnare se vor mai construi pentru a arata o apartenenta la nimic? in definitiv, literatura ori e buna, ori e proasta!). toate numele astea au in comun un continuu exercitiu de a considera obsesiile lor sexuale ca adevarate opere, ne incurca prin paturile lor, ne supradimesioneaza referinta lor existentiala, insa intr-un registru banal, uniform, niste grigore cartianu ai literaturii.
    de asta nici nu cred in literatura romana recenta (inclusiv toti cartarestii, blandienii cotati inflationist la bursa marii literaturi), refugiul meu literar sint saramago, scorza, restrepo, echenique, carpentier, antunes, marquez, llosa, asturias, faulkner, dostoievski, tunstrom etc (dar niciodata ciudatii astia cu plictiselile lor de apartament: de lillo, salinger, page, amis, clezio).
    concluzia: o literatura romana recenta (2000-ista) mult mai mica decit pixul criticului.

  4. @cristian pantilimon> te-ai scos, poti emigra linistit. dar tare ma tem ca esti, in sinea ta, un scriitor ascuns. altfel e putin deplasat, ca cititor ce te condideri, sa-ti dai cu parerea. impresiile de simplu cititor (nici critic, nici scriitor) sunt fix pentru adormit prostii.

  5. pentru doru: rezolva problema cacofoniei „ca cititor” si nu mai fi ingrijorat de opiniile mele. altfel, somn usor!

  6. Ha ha ha ! Va dati seama ? Cristian Pantilimon e chiar Daniel Cristea Enache ! Caz in care rezulta ca omul cumpara pe rupte Adevarul literar si Romania literara numai ca sa se poata citi cu voiosie !

  7. @pantilimon. zici ca tara n-are literatura si te frige o cacofonie. poate e traducere. nu te-ai gandit sa citesti in original? e traducere, pantilimoane. fii serios, de parerile unor cititori snobi n-are nimeni nevoie. si de gramatici cu pretentii literare, cu-atat mai putin.

  8. Daca „mihaita” sau oricine altcineva crede ca eu voi face „dezvaluiri” despre Claudiu Komartin, scuze, dar bate cimpii. Nu, „mihaita”, eu voi demonstra ca a mintit si m-a calomniat, si inca intr-un mod repetat si ordinar. Iar asta, zic eu, e ceva mai nasol decit „dezvaluirile”…
    De fapt, vad ca si forumul acesta geme de curajosi cu pseudonime. Pe blogul lui Komartin, ieri, erau „sophia” si nu mai stiu cum. Aici e plin de „doru”, „radu”, „poneiul roz”, „mihaita” si alte asemenea semnaturi. Voi cu ce sunteti mai buni?
    (Razvan Tupa, in legatura cu tine am demonstrat ce era de demonstrat. Nu mai insista. Ti-am spus doar ca nu mai pierd vremea cu tine.)
    Cristian Pantilimon, nu stiu cine esti. Dar te respect pentru ca ti-ai dat numele in clar. Te-am cautat pe Google, te-am gasit. Sa stii ca gresesti si tu, pe alocuri. De exemplu, Novac e una, Bucurenci e alta. Dar fiind singurul cititor de pina acum care ai semnat cu numele tau (pentru ca sa faca apoi misto de tine toate pseudonimele), iti voi spune unde (cred ca) gresesti, intr-un paragraf din viitoarea executie a lui Komartin.
    Draga Claudiu Komartin, ti-am mai dat o sansa sa te reabilitezi. Ai facut ce-ai stiut tu mai bine: intii foarte curajos, foarte cocos („ah, cacatul asta de orgoliu”:)), apoi deodata fricos si cu reflexe de slugarnicie („domnul” Simion:)). Fricuta, draga Claudiu? Dar de ce ti-ar fi fricuta, zau asa, daca tu ai fost intotdeauna corect si nu m-ai calomniat niciodata?
    E primul si ultimul comentariu pe care-l fac. Sa asteptam, cu totii, episodul nr. 2.

  9. Privind din afara sunteti amandoi penibili. Si aveti prea mult timp liber la dispozitie. Sunt sigura ca in lumea voastra o sa gasiti argumentele necesare pentru textul de mai sus, dar sunt la fel de inutile ca textul in sine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2022

De 13 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2022, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași, Ficțiunea OPTm și Gala Tinerilor Scriitori / Cartea de poezie a anului 2022, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 85 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2022: 30 de cărți de poezie, 30 de cărți de proză, 10 cărți de critică, istorie și teorie literară, precum și 15 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2023, ora 23.00. Juriul Premiilor AgenţiadeCarte.ro este compus din scriitorii Florin Iaru, Cristian Teodorescu și Dan Mircea Cipariu (președintele asociației Euro CulturArt). Juriul va anunța, după închiderea votului pe agentiadecarte.ro, printr-un comunicat de presă, câștigătorii. Premiile, în valoare de 5000 lei, sunt finanțate de Ministerul Culturii.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2021

De 12 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2021, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 71 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2021:  30 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 11 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2022, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2020

De 11 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2020, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Observator Cultural, Ziarul de Iași și Gala Tinerilor Scriitori, dar și propriile preferințe ale editorilor și colaboratorilor noștri. Astfel, propunem 74 de titluri pe care le considerăm semnificative pentru anul editorial 2020: 31 de cărți de poezie, 20 de cărți de proză, 10 cărți de critică literară, istorie literară și teorie literară, precum și 13 cărți de eseu, publicistică și memorialistică. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2021, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului. (Dan Mircea Cipariu)

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2019

De 10 ani, AgențiadeCarte.ro propune un top anual al celor mai bune cărți. Pentru anul editorial 2019, echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. Astfel, propunem câteva titluri pe care le considerăm semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Cititorii AgenţiadeCarte.ro pot vota și comenta titlurile alese de noi. Votul este deschis până la 31 august 2020, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2018

În anul editorial 2018, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, Iocan și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 31 august 2019, ora 23.00. După închiderea votului, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi ale publicului și ale unui juriu desemnat de Asociația Euro CulturArt. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2017

În anul editorial 2017, au fost publicate câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2018, ora 23.00. Pe 31 august 2018, de Ziua Limbii Române, într-un eveniment public, AgențiadeCarte.ro va premia cărțile ce vor întruni cele mai multe voturi. Vom acorda câte un premiu pentru fiecare secțiune a topului.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2016

Anul 2016 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural și Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 27 august 2017, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2015

Anul 2015 a propus câteva titluri semnificative pentru o viitoare istorie a literaturii române contemporane. Echipa AgenţiadeCarte.ro a scanat nominalizările pentru Premiile Radio România Cultural, Observator Cultural, România literară, Gala Tinerilor Scriitori, dar şi propriile preferinţe ale editorilor. A rezultat o listă de propuneri pe care cititorii AgenţiadeCarte.ro o pot vota, comenta şi critica. Votul este deschis până la 15 mai 2016, ora 23.00.

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

(S)TOP CELE MAI BUNE CĂRŢI ALE ANULUI 2010

Cotidianul cultural AgenţiadeCarte.ro este membru al Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER)

 

Publicaţie culturală finanţată cu sprijinul Ministerului Culturii.

ISSN: 2248 – 1508