Marți, 30 martie 2021 la ora 19.30, vom afla mai multe despre volumul de povestiri Marile bucurii și marile tristeți de Augustin Cupșa, din dialogul pe care autorul îl va avea cu Marius Chivu. Această nouă ediție, recent publicată în colecția 821.135.1 – Scriitori români contemporani a Editurii Humanitas, coordonată de Andreea Răsuceanu, conține prozele incluse în volum la prima apariție, dar și patru povestiri noi, scrise în ultimii ani. În versiunea originală, volumul „Marile bucurii și marile tristeți” a fost nominalizat la Premiile Industriei de Carte (2014) și a fost tradus în limba sârbă la Partizanska Knjiga (2017).
„Proiectul Marile bucurii și marile tristeți s-a oprit pentru moment atunci când a intrat la tipar, asta înseamnă că am lăsat pe dinafară unele proze neterminate, fragmente sau schițe. Una dintre intenții se numea „Așa o să crească iarba pe noi”, o proză-scenă în care niște băieți fumează o țigară și găsesc o pasăre moartă, paginile acelea au devenit o nuvelă, iar după câțiva ani, microromanul de la Humanitas. Ar fi fost fain să o includ la reeditare, doar că n-aveam cum, ea n-a fost niciodată o proză scurtă, ci o nuvelă, cu mai multe centre de greutate, dar fără twisturile necesare prozei scurte. Din alt motiv nu am inclus „Fructe necoapte”, care n-a ieșit niciodată ca proză, ci ca scenariu, iar scenariul a devenit scurt metraj în 2019. Noile proze vin în continuarea discursului „minimalist”, dar nu se cantonează în acel perimetru, ci îl continuă. E un bun punct de plecare pentru alt volum. Le-am scris în „siaj”, dar n-a fost o idee conștientizată, cam pe aici e locul meu în scris, mi-e natural să scriu așa,” — AUGUSTIN CUPȘA
„Silențioasă, dar profund mișcătoare, aceasta e o carte a solitudinii și a contemplației. În raportul dintre bucurii și tristeți, așa cum însuși autorul l-a așezat în titlu, tristețile domină prim-planul, ca o calitate aparent mai prezentă și mai solidă a lucrurilor. Cu toate acestea, în timp ce tristețea capătă în carte dimensiuni ontologice, bucuriile sunt și ele vizibile, izolate, dar strălucitoare, ca niște scântei. Suficient, dacă pot să îndrăznesc, ca să împiedice eșecul final al fiecăruia dintre eroii lui Cupșa. E un punct bun de plecare pentru a dezvălui o literatură din păcate necunoscută nouă, dar care cu o ușurință dureroasă devine și a noastră, ca un partener minunat și nesolicitat, care în tot acest timp ne-a așteptat cu răbdare.“ — SRĐAN SRDIĆ
––
Evenimentul va fi difuzat live pe pagina de Facebook a colecției 821.135.1 – Scriitori români contemporani, pe Facebook Humanitas și pe #HumanitasYouTube: https://bit.ly/Humanitas-YouTube. Înregistrarea audio va fi ulterior disponibilă pe #HumanitasSoundcloud: https://bit.ly/Humanitas-Soundcloud.
––
AUGUSTIN CUPȘA (n.1980) a publicat în 2006 romanul experimental „Perforatorii” (pentru care a câștigat concursul de manuscrise al USR și Cartea Românească, premiul revistelor Ramuri, Mozaicul, Opera Prima la Gala UPR și a fost nominalizat la premiul Euridice). După ce a câștigat concursul de scenarii HBO cu „Trenul către București pleacă de la linia 3”, a participat la adaptarea serialului „Be Tipul” în România („În derivă”) și a colaborat cu diverse case de producție independente. Romanul „Așa să crească iarba pe noi” (Humanitas, 2017) a fost nominalizat la mai multe premii (printre care PEN și Nepotuʼ lui Thoreau) și s-a aflat pe lista scurtă la Premiul European pentru Literatură.
