Luni, în prima zi de tabără, artiștii au ajuns la Abrud și au făcut cunoștință. Luni seara a avut loc deschiderea oficială a taberei, la care au participat și oficialitățile locale. Fiind la a doua ediție, o parte dintre artiști erau deja familiarizați cu spațiul și orașul, din tabăra anterioară. Pentru mine era prima dată când călcam în Abrud. Sper că nu și ultima. Pentru că tabăra este amplasată la Liceu, aflat la intrarea în oraș, luni seara nu am apucat să văd aproape nimic din Abrud. Din fericire, marți acest lucru s-a schimbat total. Marți dimineața, după ce se legaseră deja prietenii și era clar că arta unește oameni cu valori asemănătoare, am plecat în documentare. Am parcurs tot orașul, inițial cu mașina, văzând câteva splendori arhitecturale și, printre case și în spatele lor, ghiceam crâmpeie de peisaje care îți taie răsuflarea.
Odată ieșiți din oraș, aceste imagini ne-au ieșit în drum neperturbate de mâna omului, doar pe ici-pe colo atinse de câte o căsuță sau o fâneață, cocoțată pe dealuri amețitoare și integrată atât de bine în natură.
Ne-am îndreptat spre Buceș Vulcan, un masiv impresionant aflat la granița dintre județele Alba și Hunedoara, pe teritoriul celei din urmă. Pe un drum de munte am urcat până aproape de stâncă unde ne-am oprit să facem fotografii.
În partea opusă se întindea o vale superbă și undeva, la poalele muntelui, o căsuță mai izolată, cu câțiva copii, pisici și căței în curte – promisiunea unei copilării în mijlocul naturii.
Ne-am întors spre Abrud, de unde am schimbat apoi direcția, îndreptându-ne spre deja faimoasa Roșia Montană. Recunosc, de multe ori am vrut să vizitez această zonă dar niciodată nu m-au îndreptat pașii chiar până aici, așa că eram curioasă și nerăbdătoare de ceea ce urma să văd.
Deși inițial voiam să vizităm doar localitatea, până la urmă am decis să mergem să vedem și câteva galerii, din ceea ce acum funcționează ca muzeu al exploatării aurifere Roșia Montană.
Ne-a preluat un ghid foarte entuziast și pasionat, care ne-a purtat pașii în subsol și care ne-a povestit despre galeriile în formă de trapez gândite și săpate acum mii de ani. Într-o plimbare de aproximativ 40 de minute prin galeriile romane, după ce am coborât 157 de trepte de la suprafață, ghidul ne-a ținut o adevărată lecție de istorie, făcându-ne să realizăm că minele de la Roșia Montană sunt mai mult decât o sursă de exploatare, sunt tradiție, sunt un stil de viață și sunt o muncă neîntreruptă de mii de ani, până acum câțiva ani. Întorcându-ne la suprafață și trecând puțin în revistă și istoria sistemelor și a mașinăriilor folosite în exploatare, am ajuns la o expoziție permanentă de fotografii și flori de mină, organizată în două dintre fostele birouri. În ciuda poveștilor minunate și a imaginilor fascinate prezentate de ghid, nu am putut să nu remarcăm și starea în care se află acum mina, devenită muzeu, o amintire a gloriei apuse.
După mai bine de o oră și 40 de minute petrecute la mină, am ieșit pe poartă cu multe gânduri și întrebări, cu mult mai mult respect pentru mineri și familiile lor și cu gândul că aurul trebuie să aibă, într-adevăr, un duh propriu, așa cum cred toți cei care stau în prejma lui. Vizita noastră a continuat în localitate, în zona de case, unde contrastele puternice între frumusețile arhitecturale și starea de degradare a celor mai multe dintre ele te făceau să te gândești la ingrata estetică a urâtului, la trista frumusețe pe care locurile părăsite o capătă în timp, înnobilate de intervenția naturii și, din când în când, de gândul trecătorului care le readuce la viață pentru câteva clipe. Cel mai frapantă este, totuși, trecerea continuă a timpului, continuarea vieții, indiferent de ce se întâmplă sau nu.
După o serie de fotografii în Roșia Montană, ne-am întors în casa noastră pentru următoarele zile: Abrud. După amiază am continuat plimbarea – documentare pe jos, împreună cu artista Angela Szabo, prin orășelul împrejmuit de dealuri și verdeață. Luat la pas, Abrudul oferă, așa cum ziceam, un colaj de imagini contrastante: clădiri noi și clădiri vechi, arhitectură superbă și kitsch, străzi înguste și sentimentul de intimitate, case vechi și degradare, file de istorie și accente de modernitate – uneori chiar sub același acoperiș.
După o plimbare în care am înțeles (cred eu) spiritul locului și o înghețată savurată în centrul orășelului, ne-am întors în atelier, de unde nu am mai ieșit până după miezul nopții.
”Abrudu-i fain, tare fain!”
Dorina CIOPLEA
*În perioada 29 august – 4 septembrie, la Abrud, județul Alba, are loc ediția a doua a Taberei Internaționale de Creație ”Abrud – Țara Moților”. Tema din acest an este ”Amprente / artistul și locul” și participă artiștii: Dorina Cioplea -pictor / Târgu Jiu – redactor AgențiadeCarte.ro; Tudor Frâncu –pictor / Beiuș; dr. prof. Dorel Găină / artist fotograf / Cluj Napoca; Stefan Gnandt, pictor – grafician / Germania; Ovidiu Hațeganu – pictor-sticlar / Satu Mare; Ioan Hălălae – pictor – artist fotograf / Reșița; Maria Olteanu – pictor / Satu Mare; Angela Szabo – pictor / Oradea; Kalman Sztrharszky / artist fotograf / Simeria; Segiu Zancu –pictor / Paris-Franța; Ovidiu Munteanu – artist fotograf – corespondent TVR. Inițiatoare și organizatoare – Cristina Gloria Oprișa, artist, Satu Mare.
Splendid! Felicitari Dorinei Cioplea si celorlalti participanti!