Joi, 25 septembrie 2014, ora 18.30, în Librăria Cărtureşti-Verona din Bucureşti, scriitoarea şi muziciana Lola Lafon se întâlneşte cu cititorii din România Alături de Lola Lafon, la evenimentul de lansare a romanului” Fetiţa care nu zâmbea niciodată”, Editura Trei, se vor afla Luminiţa Paul (jurnalist), Svetlana Cârstean (scriitoare) şi Magdalena Mărculescu (director editorial al Editurii Trei). Romanul Lolei Lafon propune un dialog imaginar între autoare şi personajul legendar Nadia Comăneci. Ideea s-a născut din fascinaţia scriitoarei pentru destinul miraculos al Nadiei, fetiţa care, la paisprezece ani, a înregistrat la Jocurile Olimpice de la Montréal, din 1976, o performanţă incredibilă: a fost prima gimnastă din lume care a primit nota 10, uluind întreaga planetă. Împotriva voinţei sale, Nadia a devenit mândria unei naţiuni: România, care în anii ’80, încerca să convingă Occidentul cu privire la atitudinea sa antisovietică singulară din inima Balcanilor. Nadia a fost idolul pop al sportului în Vest şi „cea mai tânără eroină comunistă” în Est. A fost „zeiţa de la Montréal”, copilul unei ţări cunoscute doar din pricina lui Dracula şi a dictatorului care o conducea. Pentru prima dată, fetiţele din ţările capitaliste îşi doreau să arate precum fetiţa-minune din Est. Dar într-o zi, mica zână a început să crească… Departe de a fi o simplă biografie, „Fetiţa care nu zâmbea niciodată” descrie povestea legendarei gimnaste românce înstrăinate de sine însăşi, care a trebuit să plătească pentru propria maturizare. Cartea Lolei Lafon analizează preţul succesului în lumea gimnasticii, o lume în care corporalitatea devine element cheie, exploatat intens atât de media, cât şi de interese de ordin politic, iar individul care aduce succesul devine instrument al propriei imagini.„Un ţipăt de femeie, un urlet de plăcere nebună ţâşneşte din masa celor 18 000 de spectatori şi punctează momentul când picioarele în cipicii albi ating solul fără nicio oscilaţie. Cu spinarea arcuită ce desenează o virgulă până la degetele-i care gâdilă cerul, copila salută. Şi computerul afişează din nou acel 1.00, în timp ce ea aleargă spre Béla, care-i întinde braţele.” – Lola Lafon, Fetiţa care nu zâmbea niciodată
„5 000 de apeluri primite la Federaţia Canadiană de Gimnastică în mai puţin de trei luni, în SUA, 60% de apeluri suplimentare la urgenţe: fetiţele care au vrut să se joace de-a Nadia şi-au rupt încheietura mâinii sau glezna. Parcă nu s-ar mai teme de nimic, nişte adevăraţi băieţoi, îşi spun îngrijoraţi părinţii fetiţelor din Vest, care se agaţă de ramurile cele mai înalte ale copacilor şi iau masa de seară în costum de gimnastică, transpirate şi ciufulite.” – Lola Lafon, Fetiţa care nu zâmbea niciodată
„… Nu este aşadar povestea unui dictator, ci aceea a unui trup-valiză pe care arbitri, preşedinte şi dresori diverşi şi-l dispută şi şi-l smulg unul altuia sub pretextul că-l protejează. Un nou episod din acest film mut, pasiunea lor devoratoare pentru o fată căreia nimeni nu-i cere părerea.” – Lola Lafon, Fetiţa care nu zâmbea niciodată.
Scriitoarea şi muziciana Lola Lafon s-a născut în 1971.Primele trei romane ale sale au fost publicate de Flammarion: în 2003, Une fièvre impossible à négocier, care a câştigat Prix AtoutLire; în 2007, De ça je me console (finalist Prix de Flore 2007) şi în 2011, Nous sommes les oiseaux de la tempête qui s’annonce, care a primit Prix Coup de Cœur de la 25ème heure la Salonul de carte din Le Mans şi a fost finalist la Prix Marie Claire şi Prix Sagan.
Romanul Fetiţa care nu zâmbea niciodată (Actes Sud) a fost recompensat în 2014 cu Prix de la Closerie des Lilas, Le prix Ouest France / Etonnants Voyageurs, Grand Prix de l’héroïne Madame Figaro, Prix Littéraire d’Arcachon, Prix des lecteurs de Levallois.
