Gabriela Adameșteanu și Silviu Angelescu, în a treia zi a ”Turneului CentenArt”

sept. 13th, 2018 | By | Category: Postcard

Joi, 13 septembrie 2018, ora 12:00, la Colegiul Național Bilingv ”George Coșbuc” în cadrul Festivalului Capitalelor Națiunilor Centenare (FCNC, 10-17 septembrie 2018), a avut loc al treilea eveniment prilejuit de ”Turneul CentenArt”, un program cultural, literar şi de educaţie culturală care pune în dialog personalități din Capitalele Centenare cu liceenii bucureşteni.  Invitați au fost scriitoarea Gabriela Adameșteanu și prof.univ.dr. Silviu Angelescu.  Coordonatorul și moderatorul ”Turneului CentenArt” este scriitorul Dan Mircea Cipariu. AgențiadeCarte.ro este partenerul media al programului. ”Turneul CentenArt are loc în cadrul Festivalului Capitalelor Națiunilor Centenare, un eveniment inițiat de Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române, Teatrul de Comedie și Teatrul Dramaturgilor Români. Am ales în acest proiect patru licee reprezentative pentru București. Am început marți, la Liceul Pedagogic Ortodox ”Anastasia Popescu”, avându-i invitați pe Ioan Groșan și Ioana Crăciunescu, ieri am fost la Școala Centrală unde au fost invitați Adam Puslojić și Ioana Crăciunescu. Astăzi avem două personalități de prim rang în cultura europeană și spun asta nu numai pentru că doamna Gabriela Adameșteanu a fost trei ani de zile președinta juriului Uniunii Latine și are cel mai înalt Ordin al Republicii Franceze. Cel de-al doilea invitat este unul dintre cei mai iubiți profesori de la Facultatea de Litere din București, domnul profesor Silviu Angelescu, o personalitate și un nume de referință în cercetarea folclorică, antropologică, literară, el însuși un prozator de vocație. Atunci când am ales personalitățile care să participe la acest turneu, ne-am gândit ca aceste personalități să fie exponențiale pentru ideea de spirit identitar în cultura română și în cultura europeană.”, a declarat Dan Mircea Cipariu.


Doamna profesoară Alina Teodora Roșca a făcut o scurtă prezentare a celor doi invitați.

”Mă simt onorată să îi am în preajmă pe Gabriela Adameșteanu și pe Silviu Angelescu. Despre Gabriela Adameșteanu nu pot să fie spuse decât cuvinte la superlativ. Are o carieră impresionantă, o biografie realmente copleșitoare. Este scriitoare, jurnalistă, traducătoare, din 1980 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. Debutează în anul 1961, în revista Luceafărul, dar de-a lungul timpului colaborează la mai multe reviste de profil și cu prestigiu din țară. Mă refer aici la România Literară, Vatra sau Viața Românească. Debutează cu volumul de proză  Drumul egal al fiecărei zile, în 1975. Un titlu, aș spune, atât de sugestiv. Apoi urmează Dimineață pierdută, romanul care i-a adus adevărata consacrare în planul literelor românești. Este o carte cu un destin spectaculos, beneficiază de traduceri la editurile de prestigiu din Estonia, Bulgaria, Israel, Statele Unite ale Americii, Ungaria, Italia, Spania, Franța, Germania, Suedia. Sunt 15 limbi în care romanul acesta a fost tradus și asta datorită personajului, spontaneității, discursului. Reținem aici și transformarea pe care evenimentul istoric o operează în planul biografiei personajelor. Relația cu istoria este una intimă, apropiată, dar greu de exprimat, este mai degrabă sugerată într-un chip aluziv, dar pertinent. Va scrie și proză scurtă de-a lungul timpului, amintesc aici Dăruiește-ți o zi de vacanță. Trebuie să recunosc că titlul acesta mi-a plăcut de la început și în mod egal s-a păstrat această apreciere până astăzi. Mi se pare un îndemn pentru o clipă de relaxare, de odihnă, de reculegere, de regăsire. În 1989, apare un alt volum de proză scurtă, Vară-primăvară. Își continuă activitatea și în 2003 apare romanul Întâlnirea. Este reeditat în 2007. În 2010 vede lumina tiparului romanul Provizorat, roman care primește și Premiul Observatorului Cultural, a V-a ediție, în 2011. Pentru toată această activitate, în aprilie 2014, Ambasadorul Franței în România îi acordă Gabrielei Adameșteanu Titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor pentru contribuția răspândirii artelor și literelor în România și în lume, pentru creativitatea artistică, pentru talent și în special pentru prietenia care o leagă de Franța. Această carte, Provizorat, a fost bestseller la Salonul de Carte de la Paris din 2013. Aceleași cuvinte de laudă le aduc și profesorului Silviu Angelescu. Dumnealui are de asemenea o carieră impresionantă. Este etnolog, prozator, teoretician literar, romancier și, bineînțeles, profesor. Așa l-am cunoscut, în ipostaza profesorului universitar de la Facultatea de Litere. Se afirmă cu Portretul literar, în 1985, pentru care primește Premiul G. Călinescu pentru critică literară. În 1987 publică romanul Calpuzanii, pentru care obține Premiul Ion Creangă al Academiei Române. Își continuă activitatea și în 1995 are un volum intitulat Legende. În 1999, un volum care reține atenția lumii literare se numește Mitul si literatura, care urmărește un transfer de substanță și în același timp o evoluție formală de la creația populară la literatura cultă, la dubletul care se realizează de fapt între cele două forme literare. Pentru toată această activitate merită cu prisosință aprecierea noastră.”, a spus doamna profesoară Alina Teodora Roșca.

Gabriela Adameșteanu: ”Vreau să îi mulțumesc lui Dan Mircea Cipariu, un coleg de breaslă extraordinar și un mare manager cultural, ceea ce în România nu prea există. Este cel care a inițiat foarte multe proiecte și toate i-au ieșit foarte bine. S-a întâmplat să mai merg în licee, am fost în provincie, am fost la Iași, la FILIT, am fost în Turcia când mi-a ieșit o carte, am fost în Franța, dar într-un liceu din București nu am fost niciodată pentru că deși sunt membră a Uniunii iată că nu se organizează astfel de întâlniri. Din ce am văzut eu, în străinătate se organizează multe, scriitorii merg în licee. Nu putem să nu recunoaștem că scade numărul cititorilor. Acum tocmai vin din Germania unde mi-a ieșit ediția germană a Dimineții pierdute. Cartea este foarte frumoasă și colecția este foarte bună. Acolo îmi explica ofițerul de presă că în Germania în ultimii ani  și-au dat seama că au pierdut 6 milioane de cititori, dar Germania este o țară în care se citește, unde se fac lecturi, vin oamenii și plătesc. Scriitorii trăiesc și din aceste lecturi publice și oamenii au obișnuința de a sta și a asculta. La noi, poezie da, dar proză nu prea. Faptul că oamenii renunță la citit este la fel cum ei strică natura în jur. Noi singuri cumva ne distrugem.   Dimineața pierdută este a treia carte a mea. Am început-o în 1974-75 pentru că în 1975 avea să apară primul meu roman. M-am apucat de această carte pe care am vrut să o fac o povestire scurtă. Sunt întrebată mereu cine e prototipul și niciodată nu spun cine a fost prototipul personajului. Cred că autorul trebuie să fie foarte secretos fiindcă el, de fapt, ne place, nu ne place, e un fel de spion. El trăiește viața obișnuită și ia de aici, de acolo lucruri care uneori enervează când cei furați descoperă acest lucru. Eu aveam o mătușă la care țineam foarte mult, dar care era mai puțin cultivată și vorbea în felul în care vorbește personajul meu. Limbajul foarte frust al personajului meu, needucat, cu greșeli gramaticale, cu niște cuvinte mai deocheate un pic, a plăcut foarte mult în epocă și este încă viu și acum. Există o așteptare de cum să scrie scriitoarele în raport cu scriitorii, eu proveneam dintr-o familie burgheză care a fost un pic deranjată de limbajul Vicăi. Asta este o confesiune pe care v-o fac. Unchii mei mi-au spus unde ai învățat dragă cuvintele astea? Am vrut să fac o povestire, am publicat un fragment în Luceafărul și imediat după asta am lăsat-o. Aveam 33 de ani, personajul era dublu ca mine ca vârstă și nu știam ce să fac cu el. Peste 2-3 ani am vrut să fac o povestire care avea o idee mai simplă despre ce înseamnă să fii bătrân și sărac. Așa s-a constituit personajul meu în opoziție cu un altul care era un pic mai înstărit și tot vârstnic. S-a făcut peste câțiva ani un spectacol cu mare succes la public și cu mult râs. Când am ajuns la jumătatea cărții mi-am dat seama că din nou nu mai știu ce să fac cu acest personaj. Din nou am venit la problema tinereții mele, chiar dacă aveam 36 de ani eram un copil al comunismului, eu trăisem doar în comunism, nu știam cum e o societate liberă, nu știam cum poate fi memoria oamenilor de 70 de ani. Când scrii trebuie să fii empatic și să te pui în pielea altcuiva, asta la proză, la poezie tu trebuie să fii singurul centru al lumii. Am început să caut Memorii și nu era simplu să găsești cărți de memorii în acea perioadă. Vorbeam cu oamenii mai în vârstă și ascultam foarte mult poveștile lor. Cartea aceasta nu este un roman, sunt două romane în ea. Ea poate fi tăiată exact ca un măr. Prima parte e cea cu doamnele în vârstă, iar partea a doua este un roman de familie. Când am scris această carte nu mi-am dat seama că ea va fi tradusă, nu ieșisem din țară, nu aveam conexiuni în afară. Șansa acestei cărți a fost că a fost citită de mai multe generații și au scris despre ea foarte mulți critici literari. Pentru mine este miraculos că apar traduceri despre ea la atât de mult timp de când am scris-o.”

Gabriela Adameșteanu a oferit câteva cărți cu autografe celor prezenți, a răspuns întrebărilor lor și a povestit despre cum și-a găsit motivația de a termina romanul Dimineața pierdută.

Domnul profesor Silviu Angelescu a vorbit despre relația literaturii cu mitul.

”Noi în Primul Război Mondial am pierdut un million de tineri, în Al doilea Război Mondial am pierdut încă un million de tineri și lucrul acesta explică multe fapte istorice. După fenomenul din decembrie 1989, România a pierdut peste 4 milioane de cetățeni, pierderea aceasta mă îngrijorează mult mai mult decât pierderea celor 6 milioane de cititori despre care vorbea doamna Gabriela Adameșteanu. Toată evoluția tehnologică din ultimele decenii, apariția cărții într-un alt format, explică într-un fel pierderea celor 6 milioane de cititori. M-am ocupat multă vreme de cultura tradițională, orală, mai mult decât poate de literatura propriu-zisă. Mi s-a părut că anumite lucruri lipsesc și merită să ne ocupăm de ele. Mai ales m-a preocupat relația dintre forma de cultură tradițională și literatură. Am acordat ceva mai multă atenție mitului pentru că mitul este cel care ne introduce într-o ordine metafizică a lumii foarte importantă pentru că dă sens chiar atunci când nu vedem mitul. Un mare prozator al secolului trecut, Marin Preda, ale cărui romane au făcut carieră, multora li s-au părut de neînțeles. Toată lumea a căutat o explicație sociologică, politică, eu am căutat o altă explicație. E vorba despre modul în care întreaga construcție a Moromeților este orchestrată cu ajutorul mitului. Sadoveanu atunci când a scris Baltagul s-a folosit de mitologie prin intermediul baladei populare. Scena cea mai importantă din Moromoții este tăierea salcâmului. Atunci când salcâmul se prăbușește întreaga lume este redimensionată. Satul părea mai mic, spune Preda, oamenii păreau mai mici, până și Moromete părea mai mic. Regăsim în romanul lui Preda și alte figuri mitice, regăsim câinele credincios, regăsim un alt motiv mitic, oaia care nu mai este ceea ce este în Miorița, Bisisica este opusul ei. Preda lucrează cu anti mituri. ”, a explicat Silviu Angelescu elevilor prezenți. Acesta le-a mai vorbit despre  relația mitului cu opera lui Liviu Rebreanu și despre operele altor scriitori români care utilizează mitul.

Evenimentul s-a încheiat în aplauzele elevilor de la Colegiul Național Bilingv ”George Coșbuc”.


Text: Simona IONIȚĂ

Foto: Dan VATAMANIUC


***

Între 11-14 septembrie 2018, în cadrul Festivalului Capitalelor Națiunilor Centenare (FCNC, 10-17 septembrie 2018), are loc ”Turneul CentenArt”, un program cultural, literar şi de educaţie culturală care pune în dialog personalități din Capitalele Centenare  cu liceenii bucureşteni. Sunt invitate personalități marcante din România și Serbia, care vor prezenta publicului licean discursuri poetice, literare și identitare: actrița și scriitoarea Ioana Crăciunescu, prozatorul Ioan Groșan (Liceul Pedagogic ”Anastasia Popescu”, marți, 11 septembrie 2018, ora 15:00, director: Mona Șerbănescu), poetul și traducătorul Adam Puslojić, membru de onoare al Academiei Române (Școala Centrală, miercuri, 12 septembrie 2018, ora 13:00, profesor: Maria Postu), scriitoarea Gabriela Adameșteanu, prof.univ.dr. Silviu Angelescu (Colegiul Național Bilingv ”George Coșbuc”, joi, 13 septembrie 2018, ora 12:00, profesor: Alina Teodora Roșca) și academicianul Eugen Simion (Colegiul Național ”Iulia Hasdeu”, vineri, 14 septembrie 2018, ora 12:00, director: Carmen Elena Almășan), Coordonatorul și moderatorul ”Turneului CentenArt” este scriitorul Dan Mircea Cipariu. AgențiadeCarte.ro este partenerul media al programului.

***

În anul 2018, se împlinesc 100 de ani de la crearea României Mari. Festivalul Capitalelor Națiunilor Centenare este un eveniment inițiat de Primăria Municipiului București prin Muzeul Național al Literaturii Române, Teatrul de Comedie și Teatrul Dramaturgilor Români. Acesta își propune celebrarea Centenarului în context european, invitând la București, în perioada 10-17 septembrie 2018, alte nouă state care sărbătoresc Centenarul pe parcursul acestui an: Polonia, Austria, Republica Moldova, Ungaria, Letonia, Lituania, Estonia, Cehia, Slovacia. Festivalul va cuprinde mai multe secțiuni: teatru, muzică, film, poezie, expoziții, conferințe și o componentă gastronomică.

Având ca obiectiv general schimbul cultural în spațiul european, instituțiile implicate în organizarea acestui Festival vor organiza și prezenta: seri de poezie și muzică jazz cu poeți reprezentativi din țările invitate, 10 spectacole de teatru, conferințe specifice, sub egida AICT, pe tema Teatrul în ultimii 100 de ani, cu specialiști din toate cele 10 țări invitate, filme de artă reprezentative și concerte de muzică contemporană în țările implicate în proiect, standuri culinare cu mâncare tradițională în țările centenare.

Festivalul Capitalelor Națiunilor Centenare

www.fcnc.ro

Organizatori: Primăria Municipiului București, Muzeul Naţional al Literaturii Române din Bucureşti, Teatrul de Comedie, Teatrul Dramaturgilor Români
Proiect cultural finanțat de: Primăria Municipiului București
Cu sprijinul: Ministerul Culturii și Identității Naționale, Biblioteca Academiei Române, Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”, ARCUB, Muzeul Național de Artă al României, Teatrul Național București, Galateca
Sponsori: FORD Neste Automotive, Philips Lighting – Signify, Domeniile Sâmburești, Aqua Carpatica, Stalinskaya, Angst, Șerban & Asociații, Pow Wow, Jos Pălăria, Distrikt 42
Parteneri: Ambasada Austriei în România, Ambasada Republicii Cehe în România, Ambasada Republicii Estonia în România, National Film Centre of Latvia, Latvian Writers’ Union, Ambasada Republicii Lituania în România, Ambasada Republicii Polone în România, Institutul Polonez din București, Ambasada Republicii Slovace în România, Poșta Română, Golden Tulip, Clubul UNESCO Adolescenții, Romfilatelia, Proud to be Romanian, Fundația „Principesa Margareta a României”
Parteneri media speciali: Un eveniment reflectat de: TVR / Eveniment recomandat de: RFI România, România Liberă, Academia Cațavencu
Parteneri media: Digi 24, Radio România Cultural, Observator Cultural, Blitz Tv, Șapte Seri, Metropotam, Ziarul Metropolis, Agentia de carte, Orașul Vechi, Verbs describes us, Contemporanul, Phoenix Media, Trinitas

Număr de vizualizări :2172


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro