Lansarea cărții de poezie „Culoarea deprimantă a mierii”, de Simona Nastac

nov. 23rd, 2017 | By | Category: Agenda de carte

Sâmbătă, 25 noiembrie 2017, de la ora 17:00, în sala Planetariu a Observatorului Astronomic din Suceava, Zidul de Hârtie și autoarea Simona Nastac vă invită la lansarea cărții „Culoarea deprimantă a mierii”. Volumul a câștigat premiul „Regele dimineții” în cadrul concursului de debut în poezie „Alexandru Mușina” 2017 și este publicat de editura Tracus Arte, București. Prezintă Florin Dan Prodan.

Născută în Suceava (1970), Simona Nastac este curator și critic de artă în Londra. Mai multe detalii pe http://simonanastac.com/contact-cv/
„Nu sîntem vii decît în fracțiuni, în doze minuscule, în intervale de timp corpusculare, în cuante. În „frumosul granular”. Uneori acesta poate fi o percepție senzorială; alteori, o secțiune întîmplătoare printr-un mesaj din mass-media; alteori, coliziunea – violentă sau senzuală, sau violent-senzuală, sau senzual-violentă – cu un concept-iceberg purtat de curenții „gândirii contemporane”; alteori, o amintire, aparent neutră, ciudat decupată;

alteori, evidența electrizantă a conflictului dintre interesele sociale, dintre formele agregate, corporate și cele pur individuale de existență, sau dintre pasiunile propriului suflet; alteori, o senzație de déja-vu sau o altă formă seculară de a semnaliza pragul (mereu, numai pragul) revelației. Însă, întotdeauna, fracțiuni. Fracțiuni de fulgurații. Ca să cităm exact: „biți subiți”. […] Și totuși, aceasta nu o face pe Simona Nastac să renunțe la căutarea conjuncțiilor dintre probele de viață pe care le prelevează, sugerîndu-ne că umanitatea noastră poate fi recuperată și în îmbinările providențiale dintr-un ocean de piese de puzzle.” – Caius Dobrescu

„Simona Nastac scrie o poezie aflată, în mod discret, între notaţia personal-cotidiană şi notaţia abstract-teoretică; poemele ei se asumă, cel mai adesea, ca poeme ale subiectivităţii (feminine), la persoana I, dar păstrează, de cele mai multe ori, şi o anumită distanţă (auto)ironică, aşa încât vocea poetică se expune doar pe jumătate şi uzează adesea de ironie. Avem de-a face cu o poezie a realităţii urbane postmoderne, sincopate, fragmentare şi compozite, alcătuită din reziduuri culturale şi teoretice, laolaltă cu decupaje din scena cotidiană, traversate – acestea din urmă – de firele subtile ale deziluziilor, ale dezamăgirilor existenţiale. Altfel spus, un „prezent nevrotic” şi „absent” (cum spune poeta însăşi), de metropolă impasibilă, a cărui lipsă de substanţă, înlocuită de simulacre, e redată din perspectiva acestei subiectivităţi feminine ce-şi ascunde fragilitatea sub măştile ironiei şi citatului cultural.” – Adina Diniţoiu

Număr de vizualizări :772


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro