Miercuri, 7 iunie 2017, ora 12.00, la sediul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România va avea loc lansarea volumului „Flori, tablouri şi o vioară” de Vera Ieremiaş (Colecția Şcoala ardeleană de proză). Prezintă: Mircea Ioan Casimcea, Gabriela Leoveanu, Irina Petraş, Vasile George Dâncu. Pentru sesiunea de autografe, cei prezenţi vor primi cartea gratuit.

Vera Ieremiaş (n. 30 octombrie 1946, Cluj-Napoca) este prozatoare, membră a Uniunii Scriitorilor din România.

Am remarcat încă de la volumul de debut, După echinocţiu (1999) calităţile de prozatoare ale profesoarei de chimie: fluenţa frazei, uşurinţa de a desena oameni şi întâmplări, umorul, firescul dialogurilor, dar şi o ştiinţă surprinzătoare a proporţiilor. A urmat un roman clădit pe experienţa sa marocană (Marea Neagră se varsă în Atlantic, 2001). Datele biografice sunt turnate într-o compoziţie consistentă prin ea însăşi, în stare să înalţe personaje memorabile, să ţeasă intrigi dense, să adauge suspans şi umor unei reţete libere şi palpitante. Eroina („descendentă din stirpea lui David şi a lui Solomon, ancorată în istoria Ardealului”) duce cu sine enciclopedia personală, dar şi o largă disponibilitate de a înţelege şi descrie alte perspective şi atitudini, cu o doză bine gândită de autoironie şi detaşare, cu inserţii eseistice, meditaţii şi panoramări, cu trimiteri la istoria trecută şi prezentă, la marile teme şi mituri, dar şi la fleacurile omeneşti oricând în stare de bătaie lungă. Alte trei titluri, Terasa ogarului sprinten, 2009, Aurul din piatră, 2011 (excelent roman al evreităţii asumate lucid şi fin personalizat, cu întoarceri în înmiresmata ţesătură de rânduieli eterne din casa copilăriei şi radiografieri de stări şi situări existenţiale, sub presiunea Istoriei), şi Privire de pe o cocoaşă de cămilă, 2013, completează portretul prozatoarei, îi aduc cititori noi, chiar dacă nu şi evaluări critice răsunătoare.

Cartea cea nouă e una de povestiri cu încrustaţii poematice, menite să transforme în simbol şi semn întâmplări aparent banale. Şi aici fraza curge fără poticniri, povestirea nu se teme de înmuguriri ludic-ironice ori meditative, enunţul se mlădiază la fel de firesc în elegante piruete înalte ori în săftoase colocvialităţi. Vera Ieremiaş e o bună cunoscătoare a lumii/lumilor în care trăieşte, ştie multe despre om şi mişcările sale printre ceilalţi ori în cea mai tainică intimitate, nu se sfieşte să înainteze dând verdicte ori să propună o buclă plastic-ritmată. Construită matematic, din trei secţiuni, fiecare cu epilog, trei secvenţe şi un epilog, cartea are nevoie de această organizare riguroasă pentru a da greutate amănuntelor rebele introduse de fiecare nou personaj. Se sugerează astfel că, în ciuda deosebirilor de tot felul, între destinele omeneşti se ivesc corespondenţe uimitoare, toate vibrând la marile teme şi la marile chemări ale frumuseţii din artă ori din natură. (Irina Petraş)

Cartea se intitulează Flori, tablouri şi o vioară, titlu simbolic care uneşte în mod discret cele trei povestiri aflate între coperte. Mai mult, fiecare poveste este compusă din trei momente, fiecare cu titlul său, acestea fiind precedate, firesc, de un Prolog şi încheiate cu un Epilog. Aşadar, cifra 3 porneşte din titlu, unde întâlnim denumirea a trei lucruri – floare, tablou, vioară – şi se edifică în cele trei proze mari, care la rândul lor conţin câte trei proze mai scurte, inclusiv 3 prologuri şi 3 epiloguri. Cum această cifră ar putea simboliza perfecţiunea, inclusiv Trinitatea, înseamnă că sub ocrotirea lor se petrec toate faptele importante în viaţa omului, a omenirii, a naturii. Cred că ideea scrierii prozelor i-a fost oferită autoarei de tabloul intitulat Natură moartă cu vioară, creaţie a pictorului român Theodor Pallady, pictură reprodusă pe coperta întâi a cărţii. (Mircea Ioan Casimcea)