La Festivalul Internaţional de poezie „Cemal Sureya”, desfăşurat la Istanbul în perioada 6–10 ianuarie 2017, România a fost reprezentată de poeta Simona-Grazia Dima, care a câştigat Marele Premiu pentru Poezie al festivalului. Motivaţia juriului a sunat astfel: „Premiul se acordă Simonei-Grazia Dima atât pentru talentul său poetic, cât şi pentru întreaga sa personalitate”. Participarea poetei a beneficiat de sprijinul Institutului Cultural Român, iar decernarea premiului a avut loc la Centrul Cultural „Ataşehir Merkezi”, în prezenţa văduvei poetului, moment emoţionant, urmat de ample recitaluri ale poeţilor turci şi străini invitaţi. Alte recitaluri de poezie şi lecturi publice au avut loc la Centrul Cultural „Kadiköy Bariş Manço Kültür Merkezi”, precum şi la Lions Club (Hotel Titanic, Taksim), care a acordat şi el un trofeu poetei românce. În această din urmă locaţie poetului Miodrag Jaksic (Serbia) i-a fost înmânat premiul revistei „Rosetta”.
Festivalul s-a dorit a fi o sărbătoare a poeziei, dincolo de graniţe, precum şi o comemorare a poetului Cemal Sureya, urmărindu-se traseul vieţii acestuia prin proiecţii de filme şi sesiuni de comunicări, dar şi prin vizitarea Muzeului ce-i este dedicat la restaurantul „Hayat”, unde, ca oaspete iubit şi respectat, şi-a scris multe din poeme.
Poetul turc Cemal Sureya (1931–1990) este considerat un reprezentant de seamă al curentului anilor 1960 denumit Cel de-al Doilea Val. Poetul a fondat revista literară „Papirüs” şi a desfăşurat o intensă activitate publicistică, făcându-se remarcat nu doar prin poezie, ci şi prin eseistică şi traduceri. A publicat asiduu în revistele literare majore din Turcia şi a activat, totodată, în calitate de consultant de specialitate, în cadrul unor edituri, contribuind la editarea de volume de poezie, dar şi de enciclopedii. Fapt remarcabil, deşi considerat aproape ermetic prin unele din creaţiile sale poetice, a realizat o expresivitate intensă graţie recursului la cuvintele simple ale oamenilor de rând, la tradiţie şi la reminiscenţele folclorice ale limbii. Atent la valorile societăţii, afirma că „poezia este neconstituţională”, în sensul că nu se va supune niciodată vreunei logici sau ordini prestabilite. Stilul său ironic, foarte spiritual, se inspiră şi din tradiţia lui Orhan Veli, fiind apropiat deopotrivă Şcolii Garip (a „stranietăţii”). Percepţia realului în poezia sa este complexă, cuprinzând o discretă filosofie: cea a liniştii vieţii. Dincolo de elementul politic, prezent cu limpezime în poemele sale, există o acceptare a destinului ineluctabil, dar, fapt remarcabil, lumea însăşi îi vorbeşte creatorului, încât, în viziunea sa temerară, „poemele nu sunt istorisiri ale unor evenimente, ci evenimentele însăşi”. Semnificative sunt versurile scrise de el în preajma morţii sale premature: „Mor, Dumnezeule/ Asta-i viaţa./ Fiecare moarte este prematură/ Ştiu, Doamne,/ Dar, dincolo de asta, viaţa ta/ N-a fost prea rea…/ Păstrează schimbarea”. (text adaptat de Simona-Grazia Dima, pornind de la eseul Gestica lui Cemal Sureya de Koray Feyiz).
