La Editura “Aius Printed”, din Craiova, a apărut volumul de versuri “Focuri pe câmpii /Flames in the fields”, de Constantin Pădureanu, ediție bilingvă română și engleză (semnată de Elena Dochinoiu). Autorul craiovean a absolvit Facultatea de Jurnalism și a fost coleg cu Aurelian Titu Dumitrescu. Pe 18 februarie 1977 a publicat articolul ”Maistrul Constantin Gachi” în ziarul Înainte din Craiova. În timpul facultății a frecventat cenaclurile literare, celebre în epocă, și a publicat: însemnări, reportaje, povestiri și interviuri în ziarele naționale și revistele literare. A citit proză în cenaclul Ramuri, condus de Marin Sorescu, și a fost prezentat de Gabriel Chifu. A debutat în revista Ramuri, nr.7 din 15 iulie 1986, cu povestirea ”Fântâna”și a fost ajutat de Mircea Ciobanu să debuteze, în 1986, la Editura Cartea Românească. A scris şi publicat 16 volume de povestiri şi nuvele, romane, versuri, interviuri, teatru şi însemnări de călătorie din Israel şi Grecia (Muntele Athos).
”Lira și satira, amorul și umorul topesc într-un tot întreg ficțiuni și realități, ca desprinse, întru completare, din universul satului Lilieci al lui Marin Sorescu. Stilul este urmuzian, umorul capătă nuanțe de absurd, omul supraviețuiește prin resemnare și surâs.
Acestea sunt „focurile pe câmpii” imaginate de Constantin Pădureanu, un poet care scrie ca să binedispusă și să-și îndemne consângenii să surâdă și în situațiile în care nu le este deloc a surâde.”- Academician Nicolae DABIJA
”Cartea e mult mai mult decât suma „aritmetică” a celor douăzeci și două de descântece – insist, nu vreau să le numesc poeme. Cartea în întregime este un poem. O dioramă spre o lume unde pitorescul trece în fabulos, ludicul în semnificativ, imprecisul în metafizic, pentru a recoborî, toate acestea, într-o Oltenie sepia, cum sunt toate fotografiile de acum un secol, de acum o eternitate. Şi, nu-i așa?, toți suntem un pic olteni… atrași-vrăjiți de focurile de pe dealuri, de pe colnice – acum, autorul a coborât pe câmpie… Focuri pe morminte sau pe comori – totuna…”- Academician Gheorghe PĂUN
”Textualizarea lumii, dinspre spațiul românesc sudic, alchimizând proza și lirismul într-un stil indirect liber, cu prevalența concretului, în maniera postmodernă a amestecului stilurilor, dar aruncându-ne, totodată, în mitic și pitoresc, cu recuperarea tradițiilor și a destinului creștin al satului românesc, toate ne arată o proiecție existențială care ține de noul ethos transmodern, ceea ce face originalitatea scriiturii lui Constantin Pădureanu.
Poemele curg pe tonul cel mai natural posibil, fiind schițe de destine, de portrete, secvențe de viață (veritabile miniscenete dramatice), într-un cadru ancestral, populat cu figuri arhetipale, identitatea fiindu-le dată de porecle, fiziologii șlefuite de timp ca în „pietrele” lui Brâncuși.” – Theodor CODREANU
”Volumul de poeme al lui Constantin Pădureanu, Focuri pe câmpii, dezvoltă liric întâmplări insolite din lumea aceasta a lumpenilor – cu despărțiri fulminante între amorezi, cu bătăi spectaculoase de stradă, cu nunți pitorești, grotești, cu discursuri popești moralizatoare, cu lamentații fățarnice ale păgubașilor etc., etc., – totul într-o structură baladescă dramatică, cu un discurs epic evocator, cu o bravadă a expresiei, ostentativ argotică, impunând astfel o poezie neo-romantică (postmodernă?!), de mahala, viu colorată și structurată pe efectele unor deznodăminte marcate de poante cu tentă satirică, umoristică nu mai puțin, adesea. E o manieră originală în felul ei de a aduce mahalaua derizorie în cadre de poeticitate insolită, firește, autentică. ”- Constantin CUBLEȘAN
