”Scaunele” și ”Cântăreața cheală”, pe scena teatrului Kašpar – DIVADLO V CELETNÉ

apr. 11th, 2016 | By | Category: Eveniment

Institutul Cultural Român de la Praga comunică susţinerea reprezentațiilor ”Scaunele” și ”Cântăreața cheală ”pe scena teatrului Kašpar – DIVADLO V CELETNÉ, Celetná 17, 110 00 Praga 1, în luna aprilie. AgențiadeCarte.ro vă prezintă programul reprezentațiilor.

Scaunele/ ŽIDLE

Marți, 12 aprilie 2016, orele 19:30, teatrul Kašpar

Marți, 26 aprilie 2016, orele 19:30, teatrul Kašpar

Regie: Alexandr Minajev / Traducere: Vladimír Mikeš / Scenografie: Vladimíra Fomínová, Alexandr Minajev / Costume: Vladimíra Fomínová / Muzică: Zdeněk Dočekal / Fotografie: Anna Špalková

Durata reprezentației este de 1 oră și 20 de minute, fără pauză.

Cântăreața cheală/ PLEŠATÁ ZPĚVAČKA

Vineri, 15 aprilie 2016, orele 18:00, teatrul Kašpar

Regie: Jakub Špalek / Traducere: Jiří Konůpek / Dramaturg: Lenka Bočková / Muzică: Daniel Fikejz / Scenografie: Karel Špindler / Costume: Jan C. Löbl / Grafică: Studio Najbrt / Fotografie: Michal Hladík

Durata reprezentației este de 1 oră și 10 de minute, fără pauză.

Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie 1909, Slatina – d. 28 martie 1994, Paris), cunoscut şi sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze, a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului și membru al Academiei Franceze (1970, fotoliul nr. 6).

Autorul celebrelor Note și contra-note Notes et contre-notes, Eugène Ionesco s-a bucurat încă din timpul vieții de recunoaștere, fiind publicat în prestigioasa bibliotecă a Pleiadei (creată în 1931 de Jacques Schiffrin, prin care se dorea să fie aduse publicului cititor ediții de referință sau opera completă a autorilor clasici în format de buzunar).

Cântăreața cheală / La Cantatrice chauve nu a avut succes atunci când a fost scrisă, însă această parodie va marca pentru totdeauna teatrul contemporan  – făcând din Ionesco unul din părinții/fondatorii «teatrului absurdului» – prin dramaturgia în care nonsensul și grotescul îmbracă forme satirice și metafizice, elemente prezente în majoritatea pieselor autorului român, din care menționăm şi Lecția / La Leçon (1950), Scaunele / Les Chaises (1952), Amedeu sau Cum să te debarasezi / Amédée ou comment s’en débarrasser (1953), Improvizație la Alma / L’Impromptu de l’Alma (1956), Rinocerii Rhinocéros (1959). Când aceasta din urmă a fost prezentată la Teatrul Odeon din Franţa, i-a adus autorului adevărata recunoaștere. A mai scris apoi și Regele moareLe Roi se meurt (1962), Setea și foameaLa Soif et la Faim (1964), Macbeth (1972).

Număr de vizualizări :574


Comenteaza

Sunt permise comentariile oricărei persoane, fără discriminări pe criterii de rasă, sex, etnie, opţiune şi apartenenţă politică sau religioasă. Limbajul vulgar şi trivial în subsolul textelor nu este permis. Nu sunt permise opiniile calomnioase rasiste/şovine/xenofobe. Nu sunt permise atacuri la persoană în subsolurile textelor, ele sunt exclusiv pentru comentarii, critică literară, păreri despre text, dezbateri, etc. În caz contrar, ele vor fi scose din baza de date, fără nici o explicaţie din partea AgentiadeCarte. ro