Vineri, 12 februarie 2016, ora 12.00, la sediul Filialei Cluj a USR (Str. Universității nr. 1), Uniunea Scriitorilor din România – Filiala Cluj și Editura Școala Ardeleană vă invită la lansarea volumului “Diavolul în Paradis” (roman) de Dorin Petrișor. Prezintă Victor Cubleșan și Ion Mureșan. Moderator: Irina Petraș.
“Ani de zile, pentru clujeni în primul rând, dar nu numai, semnătura lui Dorin Petrişor a însemnat iscălitura ziaristului pusă după un material de presă. Fie el din zona politică, economică, poate uneori mondenă şi nu arareori culturală. Dorin Petrişor a fost o prezenţă constantă în lumea literară, dar nu din perspectiva producătorului, ci din cea a observatorului. Calităţile sale stilistice, deşi evidente, au fost judecate din perspectiva jurnalistică, nu din cea a romancierului. Postură în care se instalează acum, cu Diavolul în Paradis, într-o manieră care te face mai degrabă să chestionezi nu atât raţiunea gestului, cât întârzierea cu care e făcut.
După ce am citit primele două pagini din Diavolul în Paradis mi-am spus că pesemne nu voi duce la capăt romanul, iritat de stilul uşor comprimat, uşor rezumativ. Fidel locurilor comune am găsit că autorul e prea nărăvit de reflexele de gazetar şi nu îşi ia timpul de a depăna pe îndelete o poveste. Fiind totuşi prea devreme să arunc prosopul, am mai continuat câteva pagini trezindu-mă în câteva minute că întorc pagină după pagină cu curiozitate şi plăcere. Ceea ce părea la o primă vedere un mare minus se dovedeşte în cazul lui Dorin Petrişor un mare atu. Reflexul de concentrare a informaţiei pe pagină, claritatea şi simplitatea în exprimare, toate dobândite fără de îndoială de-a lungul a mii de pagini de ziar redactate, au şlefuit un stil suplu, alert, care nu-şi ascunde filiaţia, dar se dovedeşte altceva. Prozatorul are suflu, are dinamism şi are construcţie. Desigur, structura pe care o propune în acest roman nu este revoluţionară, dar este o execuţie precisă şi elegantă a unei scheme clasice. Pe scurt, Dorin Petrişor se dovedeşte poate un mai bun prozator, decât jurnalist.
Diavolul în Paradis este un roman poliţist. Sau, mai exact, un fals roman poliţist (acceptând că descifrarea enigmei cade în cele din urmă pe un loc secund) care vorbeşte, fără pretenţii, fără sentenţiozităţi sau aere superioare, despre România contemporană. Un roman despre un tun imobiliar dintr-un ficţional oraş transilvănean, tribulaţie economică în vâltoarea căreia sunt cuprinse, cu mic, cu mare, personaje care dintre care mai diverse, de la primar la cerşetor, de la directorul liceului la proxenet, de la poliţist la investitorul străin. Toate aceste personaje sunt privite panoramat, fără a fi însă expediate, sunt uşor tipice fără a fi şabloane. Dorin Petrişor dovedeşte abilitatea de a extrage dintr-o tipologie exact liniile directoare de care are nevoie, aducând apoi viaţa în personaj prin detalii minimale, dar veridice şi neostentative. Se vede aici stofa de reporter şi în acelaşi timp echilibrul de prozator care îşi construieşte propria lume.
Iţele destul de complexe ale intrigii poliţiste duc înainte şi înapoi pe axa timpului, de la Revoluţie încoace, după cum topografic descriu zig-zaguri între cele trei zone ale Oraşului: Paradis, Container şi Oraşul Vechi. Această mişcare amplă care ia în evidenţă fără a fi evident tipuri umane reprezentative pentru lumea românească contemporană transformă lent lectura, dintr-una detectivistică, într-una care descifrează până la urmă desenul unei parabole. Diavolul în Paradis ajunge, surprinzător, un mic eseu despre lume, despre „condiţia românească”. Lumea nouă care se naşte dintr-un oraş contorsionat de comunism are un puseu de creştere aparent minunat, dar în realitate alimentat de cele mai ordinare maşinaţiuni şi puseuri brutale. E o lume în care măştile cad toate până în final pentru a lăsa la iveală o societate dominată exclusiv de cele mai primare şi mai imorale puseuri. O junglă cleioasă şi murdară. Dar Dorin Petrişor nu şarjează, nu încearcă să se răzbune în ficţiune pentru lumea reală. Uneori ai chiar impresia că prozatorul priveşte cu mai multă duioşie personajele cele mai parşive şi ordinare, în timp ce un uşor zâmbet, deloc inocent, i-a fluturat în colţul buzelor atunci când şi-a compus personajele care mai păstrează o doză de moralitate şi decenţă. Diavolul în Paradis are marea calitate de a nu te oripila atunci când realizezi că până la urmă citeşti o oglindă menită să înfăţişeze chiar gunoiul în care te afli.
Sunt convins că Diavolul în Paradis este un succes, şi asta nu pentru că ar fi neapărat cea mai bună carte din ultimii zece ani, ci pentru că îndeplineşte cu brio trei criterii esenţiale: se citeşte cu uşurinţă şi plăcere; este scrisă cu inteligenţă şi umor; este perfect credibilă (deşi povestea nu este credibilă, naraţiunea este, şi aici rezidă până la urmă valoarea unui prozator, calitatea de a face reală chiar şi cea mai aiurită poveste). Dacă Dorin Petrişor va continua pe acest drum care i se potriveşte de minune, pesemne că nu peste mult timp vom încerca să ne aducem aminte ce anume mai scria înainte de proză acest talentat romancier.”- Victor Cubleşan
Dorin Petrișor s-a născut la 27 februarie 1968, în comuna Gilău, județul Cluj. A absolvit Facultatea de Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, licență obținută în 1994. Profesor pentru o scurtă perioadă. Din 1998 până în 2010, jurnalist în domeniile cultură, politică și mai ales investigații la diverse publicații din Cluj și București. Volume publicate: Liberalia, Editura Limes, Cluj-Napoca, 2013; Diavolul în Paradis (roman), Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2015.
