Vineri, 11 decembrie 2015, de la orele 17.00, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia găzduieşte, în sala Marian Papahagi, prezentarea volumului N. Iorga, ”Scritti veneziani”. Evenimentul marchează împlinirea a 75 de ani de la dispariţia istoricului N. Iorga şi 85 de ani de la înfiinţarea de către acesta a Casa Romena din Veneţia.
În cadrul evenimentului vor lua cuvântul Prof. Andrei Pippidi, membru corespondent al Academiei Române, Prof. Bianca Valota Cavallotti, preşedintă onorifică a Comisiei Internaţionale pentru Istoria Slavilor din cadrul Comitetului Internaţional pentru Ştiinţele Istoriei şi Corina Anton, lector universitar în cadrul Departamentului de Lingvistică Romanică, Limbi şi Literaturi Iberoromanice şi Italiană al Universităţii din Bucureşti şi experimentată traducătoare din limba română în limba italiană şi viceversa.
Volumul, îngrijit de istoricul Andrei Pippidi şi tradus de Corina Anton, conţine următoarele capitole ce prezintă articole, studii, conferinţe, intervenţii ale istoricului N. Iorga despre oraşul din lagună, despre legăturile politice ale Republicii Veneţiene cu Ţările Române de-a lungul secolelor, despre frumuseţile artistice ale oraşului, despre viaţa de zi cu zi a acestuia: Introduzione (A. Pippidi); Nota del traduttore (C. Anton); Un viaggio da Venezia alla Tana; Venezia e la penisola dei Balcani; Cinque conferenze veneziane; Venezia ed i paesi romeni del Danubio fino al 1600; Che cosa possiamo imparare dalla cultura italiana; Paesaggi italiani. Note veneziane; Diario di viaggio; Istantanee veneziane; L’Italia vista da un romeno; Sul teatro di Goldoni.
Scritti veneziani de N. Iorga este o carte care «[…] conţine multă istorie, cu obişnuita naraţiune despre relaţiile politice, diplomatice şi comerciale, dar autorul are şi tendinţa de a-şi aminti întâmplările omeneşti care îl emoţioneaz[. Îi place să evoce frumuseţile artistice care au rezistat peste veacuri. Cercetează mai multe documente pe care le descoperise în legendara arhivă de la Frari. Dar trăsătura cea mai caracteristică a cărţii este duioşia cu care descrie diferite scene de viaţă cotidiană la Veneţia, trăită în mijlocul oamenilor din popor» subliniază Andrei Pippidi în Introducere.
